Alzheimer

Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o afecţiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcţiilor de cunoaştere ale creierului, cu pierderea capacităţilor intelectuale ale individului şi a valorii sociale a personalităţii sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demenţă (din latină: demens).

Boala şi modificările organice din creier care o însoţesc au fost descrise pentru prima dată de psihiatrul şi neuropatologul german, Alois Alzheimer. Denumirea de "boală Alzheimer" a fost utilizată pentru prima dată de psihiatrul german Emil Kraepelin în manualul său de psihiatrie ("Lehrbuch der Psychiatrie", 1911). Această boală reprezintă forma cea mai comună de declin mintal la persoanele în vârstă şi a devenit tot mai frecventă o dată cu creşterea longevităţii.

Manifestarea cea mai caracteristică a bolii este demenţa cu caracter progresiv. Pierderea memoriei este de cele mai multe ori primul semn îngrijorător al bolii Alzheimer.

 Simptome cognitive

    * Tulburări de memorie: dificultatea de a-şi reaminti informaţii anterior învăţate şi imposibilitatea de a acumula informaţii noi. Primele care se pierd sunt evenimentele recente, în timp ce amintirile vechi pot fi conservate.
    * Tulburări de vorbire: bolnavul nu îşi mai găseşte cuvintele, chiar pentru noţiuni simple.
    * Incapacitatea de a efectua diferite activităţi motorii coordonate: bolnavul "nu mai ştie" cum să se îmbrace adecvat, cum se descuie uşa cu cheia etc.
    * Imposibilitatea de a recunoaşte, identifica şi denumi obiecte uzuale.
    * Tulburări ale funcţiilor de organizare a activităţilor zilnice, incapacitatea de a lua decizii.
    * Probleme legate de gândirea abstractă, tulburări de calcul, dezorientare temporală şi spaţială, pierderea iniţiativelor.
    * False recunoaşteri: la început dificultate în recunoaşterea fizionimiilor cunoscute, urmată de identificări eronate, care pot provoca stări de anxietate.

Aceste simptome se caracterizează printr-un debut gradat, bolnavul dezvoltă anumite strategii pentru a-şi disimula dificultăţile, pentru un anumit timp îşi păstrează o "faţadă" înşelătoare, declinul însă se agravează progresiv.

 Simptome non-cognitive

    * Agitaţie şi agresivitate fizică sau verbală.
    * Tulburări psihotice: halucinaţii, de obicei vizuale, idei delirante (de persecuţie, de gelozie, de abandon etc.).
    * Tulburări ale dispoziţiei afective: în principal depresie şi anxietate, mai rar stări de euforie exagerată.
    * Tulburări ale comportamentului alimentar: reducere sau creştere exagerată a apetitului, alimentaţie neîngrijită, ingerare de substanţe non-alimentare.
    * Dezinhibiţie sexuală: comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, mai rar agresivitate sexuală.
    * Incontinenţă urinară şi pentru materii fecale, satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri neadecvate sau în prezenţa altor persoane.

Singurul diagnostic de certitudine al bolii Alzheimer îl reprezintă examenul morfopatologic post mortem al creierului, care evidenţiază leziunile caracteristice ale maladiei. O anamneză amănunţită, urmată de o explorare neuropsihică corelată cu rezultatul examenelor neuroradiologice, toate împreună pot stabili diagnosticul cu o probabilitate de 85-90%. În esenţă, diagnosticul de boală Alzheimer este un diagnostic de excludere, la o persoană în vârstă, prezentând semnele unei demenţe cu evoluţie progresivă, după ce au fost eliminate alte cauze posibile.

Este indicat ca în timpul examinării să fie prezent şi un membru al familiei sau o persoană apropiată celui examinat, care poate da detalii asupra comportamentului de zi cu zi al pacientului, memoriei acestuia şi asupra modificărilor de personalitate. În cazul suspectării unei demenţe, este de recomandat efectuarea unui interogatoriu standardizat, cum este "Mini Mental State Examination" - MMSE (există şi o versiune în limba română), care constă în întrebări relativ simple, prin care se cercetează memoria, atenţia, gândirea abstractă, capacitatea de denumire a obiectelor, orientarea vizuo-spaţială şi alte funcţii cognitive. Scorul maximal este de 30 de puncte. Deja în cazul unor performanţe sub 28 de puncte, datorită dificultăţii reduse a chestionarului, se poate suspecta o demenţă. Acest test permite şi stabilirea gradului de deteriorare mintală. Se foloseşte şi "testul ceasului": persoana examinată este solicitată să deseneze cadranul unui ceas, cu cifrele de la 1 la 12, cerându-i-se să pună orarul şi minutarul la o anumită oră. Pacineţii cu boala Alzheimer au dificultăţi imense în efectuarea acestui test, chiar într-o fază incipientă a bolii.

Nu există niciun examen de laborator care să indice eventualitatea unei boli Alzheimer. Testele de laborator se efectuează pentru a exclude alte cauze posibile ale unei demenţe. Simptome asemănătoare pot să apară în boli însoţite de dezechilibre mineral (Sodiu, Potasiu, Calciu), boli ale ficatului, nivele anormale ale hormonilor tiroidieni, tulburări de nutriţie cu deficit de acid folic sau de vitamină B12. Tratarea acestor deficienţe poate produce o încetinire sau chiar reversibilitate a declinului mintal. Prin examene de laborator se pot detecta unele cauze infecţioase ale unei demenţe progresive (teste pentru sifilis, teste de detectare a "virusului imunodeficienţei umane" - HIV).