Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW)

Sindromul Wolf-Parkinson-White este o afectiune cardiaca, in care exista o cale electrica accesorie ce realizeaza excitarea prematura a ventriculilor. Sindromul Wolf-Parkinson-White este una dintre cele mai comune cauze de ritmuri rapide cardiace la copil, cunoscute ca si tahicardii paroxistice atriale (TPA) sau tahicardii paroxistice supraventriculare (TPSV). Incidenta in populatia generala este de 1-3 la 1000 de locuitori. Si dintre acesti indivizi doar 30-40% au manifestarile bolii.

Elementele electrocardiografice clasice ale sindromului WPW includ:
-prezenta unui interval PR scurt (<120 ms)
-un complex QRS larg de peste 120 ms cu unda abrupta ascendenta-unda delta
-modificari ale segmentului ST si undei T.

Simptome

 Sindromul lui Wolf-Parkinson-White este cel mai frecvent dintre sindroamele de preexcitare (afectiuni caracterizate printr-o activare anormal de precoce a anumitor structuri cardiace). El poate sa nu fie insotit de nici un simptom si poate fi descoperit in mod intamplator cu ocazia unei electrocardiografii de rutina. Totusi, el mai poate sa se afle la originea unor simptome (palpitatii, gafaiala, stari de rau, pierderi ale constientei), in special in caz de aparitie a unei tahicardii auriculare care, atunci cand fiecare influx auricular este transmis ventriculelor prin fasciculul lui Kent, este insotit de un raspuns ventricular excesiv de rapid. In anumite cazuri, rare, aceasta transmisie anormal de rapida poate degenera chiar in fibrilatie ventriculara, mortala in absenta tratamentului. Sindromul lui Wolff-Parkinson-White mai poate sa se afle la originea acceselor de tahicardie paroxistica benigne, asemanatoare celor observate in cursul bolii lui Bouveret.