Descrierea speciei. Denumit in unele regiuni ale tarii cuisorita si ridichioara, cerentelul este o specie erbacee, vivace, foarte raspandita la noi prin locurile umede, paduri si luminisuri. In pamant are un rizom cilindric, cu diametrul de aproximativ 2 cm, din care iau nastere numeroase radicele. Tulpina aeriana este dreapta, ramificata; frunzele bazilare sunt penat compuse cu 5-7 foliole dintate pe margini, iar cele tulpinale sunt mai mari si trifoliate. Florile de culoare galben-aurie sunt regulate pe tipul 5, solitare, dispuse fie in varful tulpinii, fie la subtioara ultimelor frunze; fructele la maturitate, grupate la un loc, poarta stilurile caracteristice prin varful lor in forma de croseta. Infloreste din luna mai pana la inceputul toamnei.
Produsul vegetal folosit. In scopuri medicinale se intrebuinteaza rizomii cu radacinile ( Rhizoma cum radicibus Gei ) recoltate primavara si toamna. Materia prima uscata are culoarea bruna, cu miros slab-aromatic, asemanator cu cel de cuisoare, iar gustul este amar si astringent.
Principii active: taninuri ( hidrolizabile si condensate ), si geozida sau geina care prin hidroliza pune in libertate eugenol, substanta bactericida raspunzatoare de mirosul de cuisoare pe care-l are rizomul de cerentel.
Actiune farmacologica. Datorita taninurilor are actiune astringenta, antidiareica si hemostatica, iar eugenolul rezultat din descompunerea geozidei ii comunica proprietatile bactericide si calmante.
Intrebuintari. Sub forma de pulbere 1-4g pe zi, decoct sau infuzie 1-3% ( 1 lingurita produs maruntit la o cana de apa administrandu-se 2-3 ceaiuri pe zi ) acest produs se foloseste intern in tratamentul dispepsiilor gastrice si enteritelor de natura infectioasa si al hemoragiilor. Extern se recomanda in tratamentul stomatitelor si gingivitelor. Intra in compozitia ceaiurilor antidiareice si pentru gargara.