Descrierea speciei. Planta erbacee, perena, foarte raspandita la noi prin locurile necultivate si cultivate. In pamant are un rizom scurt care se prelungeste cu o radacina pivotanta, carnoasa, lunga de 12 - 20 cm. Partea aeriana este formata dintr-o rozeta bazilara de frunze lanceolate, cu marginile divizate in lobi mari. Primavara, din mijlocul rozetei foliare ies 1 - 4 tulpini florifere, goale la interior, care poarta in partea terminala capitulele de culoare galbena, alcatuite numai din flori ligulate, ligula fiind prevazuta cu 5 dinti in partea superioara. Androceul este constituit din 5 stamine. Fructul este o achena ce se termina cu o egreta lunga. Infloreste din luna aprilie pana la sfarsitul lui septembrie. Produsul vegetal folosit. De la papadie in medicina se utilizeaza: frunzele (Folium Taraxaci), radacina (Radix Taraxaci) si intreaga planta (Herba Taraxaci cum ridicibus). Radacina se recolteaza de obicei in iulie-august, frunzele primavara, iar intreaga planta tot primavara, inainte sau in timpul formarii bobocilor florali. Toate produsele sunt lipsite de miros, dar au gust amar accentuat. Principii active: In partile aeriene un principiu amar taraxacina, Vitaminele B si C si steroli; in partile subterane: alcooli triterpinici, fitosteroli, Vitaminele A, B, C si D si inulina. Actiune farmacologica: colagoga, coleretica, diuretica, diaforetica si tonic-amara. Intrebuintari: Radacina, sub forma de decoct 2-3 %, se administreaza 1-2 cani de ceai pe zi timp de 1-2 luni in dispepsii, insuficienta hepatica si icter cataral. Planta intreaga maruntita intra in compozitia ceaiurilor: depurativ, dietetic si gastric, iar radacina in a ceaiului hepatic.