INDICATII:
Simptomatologia afectiunilor reno-urinare este prezenta, cu câteva mici exceptii, pe perioade lungi de timp, simptomele fiind recidivante si trenante.
Infectiile renale sunt neplacute iar curele repetate de antibiotice de multe ori nu rezolva situatia, în plus, produc si disbacterioze care afecteaza imunitatea locala. De aceea, comprimatele Renostim, în afara de faptul ca sunt antispastice si antimicrobiene, au si un efect de crestere al imunitatii locale deosebit de necesar si valoros.
Cistita, pielocistita, pielonefrita, calculi renali si urinari (are proprietati calculolitice si diuretice - aceasta permite dezagregarea si eliminarea pietrelor), oligurie, hematurie (prezenta sângelui în urina), infectii ale tubului digestiv, enterita (inflamatia intestinului subtire), gastroenterita (inflamatia intestinului subtire si a stomacului), enterocolita (inflamatia intestinului subtire si a colonului), sindrom entero-renal (infectie globala a intestinului subtire si a rinichiului, cu manifestari inflamatorii).
 

COMPOZIÅ¢IE:
COADA CALULUI (Equisetum arvense) Este o plantã emblematica pentru medicina naturista, fiind folosita cu succes în peste o suta de afectiuni. Având efecte purificatoare, antiinfectioase, hemostatice (opreste sângerarile) si remineralizante puternice, Coada calului este o planta ideala pentru tratarea bolilor cronice si a celor foarte grave, care necesita tratamente intense si de lunga durata. Cele mai bune rezultate se obtin cu iarba de coada calului în tratarea hemoragiilor interne si a anemiei post-hemoragice, în tratarea infectiilor urinare si a bolilor de rinichi, în tratarea gastritei hiper-acide. Datorita efectelor sale diuretice si detoxifiante intense, este indicata si în tratarea bolilor de piele, a reumatismului si a cancerului (ca adjuvant). Este foarte bogata în siliciu, calciu, magneziu, potasiu, fier, fiind un remineralizant de prim ordin si fiind din aceasta cauza recomandata convalescentilor, pacientilor cu fracturi, în carii dentare, în osteoporoza sau fragilitate a unghiilor.
MERIÅžOR (Vaccinum vitis-idaea)
În scopuri medicinale se folosesc frunzele (folium Vitis idaea) care se recolteaza în lunile septembrie-octombrie, când continutul în substante active al plantei este maxim. Se mai utilizeaza fructele (merisoarele) care sunt sferice, de culoare alba, iar la coacere devin rosii, au pulpa suculenta, cu gust acrisor-astringent datorita continutului în arbutina. Frunzele si fructele de merisor contin arbutozide, glicozid al hidrochinonei, hidrochinona libera, metilarbutozida, flavonoizi, taninuri, ericolina, acid chinic, saruri de magneziu, vitamina C, saruri ale acizilor organici, leucoantociani si flavonoli glicozidati, leucocianidina, cvercetol, cianidina, derivati fenil propanolici etc. Fructele contin acizi (citric, malic, benzoic), zaharuri, tanin, vitaminele A si C, un glicozid (vaccinin), saruri minerale. Efectele acestor substante active sunt regasite în actiunile plantei: dezinfectant urinar si lizeaza uratii, antidiabetic, antidiareic, antiseptic, antiinflamator, astringent, sudorific.
MESTEACAN (Betula pendula) Frunzele de mesteacan au proprietati terapeutice foarte puternice. Ele au o actiune antiseptica intensa (mai ales asupra bacteriilor), sunt un elixir pentru caile respiratorii (au proprietati antiinfectioase, expectorante, decongestive), pentru rinichi si vezica urinara, precum si pentru piele.
ANASON (Pimpinella anisum) Anasonul este o planta condimentara dulce si foarte aromata. Denumirea sa provine în majoritatea limbiilor europene din latinul anisum. În scop curativ sunt folosite fructele care contin ulei eteric compus din anetol, estragol, aldehida anisica, alcool anisic, acid anisic, vanilina, hidrochinona, crezol, eugenol, sofrol, miristicina, lipide, colina, protide, zaharuri, amidon, substante minerale. Inflorescentele contin ulei eteric bogat în anetol. Anasonul are efecte tonice, antispastice si diuretice.
IENUPAR (Juniperus communis) Ienuparul este una dintre plantele care nu au anotimp, fiind mereu verde si viu. Chiar si iarna, când afara este gerul cel mai crâncen, printre cetinile tepoase ale ienuparului, fructele sale parfumate, colorate în violet, continua sa se coaca. Pe buna dreptate sunt considerate drept unele dintre cele mai puternice medicamente ale naturii. Primele utilizari ale ienuparului în scopuri medicinale au fost consemnate în urma cu trei milenii, în zona muntoasa a Indiei, spre Tibet, unde era folosit contra bolilor pulmonare, dar si în ritualurile de purificare ori de alungare a spiritelor rele. În medicina celtica, boabele de ienupar prajite erau folosite pentru o bautura care alunga oboseala si tinea luptatorii treji pe timpul noptilor. La triburile tracice, fructele ienuparului erau administrate femeilor gravide, pentru a le declansa nasterea, dar si copiilor, pentru a preveni racelile si infectiile de tot felul.

ACÅ¢IUNI:
antiseptic general, antiseptic urinar, antiseptic intestinal, antiinflamator, antifebril, antispastic, analgezic (sedativ), calculolitic, diuretic, diaforetic, depurativ, emolient, stimulent renal.

ADMINISTRARE
Adulti si copii peste 14 ani: de 3 ori pe zi câte 1 comprimat.
Copii între 7-14 ani: jumatate din doza adultului, dupa greutate si vârsta.
În mod exceptional în perioadele de criza  se pot lua de 6 ori 1comp/zi.
Trebuie facuta simultan si cura hidrica, prin care sa se asigure cantitatea de lichid necesara spalarii rinichiului.

PRECAUÅ¢II
În anumite cazuri, ienuparul din componenta acestui preparat poate produce usoare iritatii la nivelul rinichilor sau a cailor urinare. Din acest motiv la începutul tratamentului se administreaza doar o jumatate din doza, pentru a creste toleranta organismului.

CONTRAINDICAÅ¢II
Nu exista contraindicatii absolute dar gravidele, lehuzele si copiii sub 7 ani trebuie sa ceara avizul medicului.

PRECAUÅ¢II:
în cazul existentei unei sensibilitati crescute la nivelul rinichilor (de natura sa declanseze usturimi în contact cu plantele foarte puternice ale acestui produs).

ALTE INDICAÅ¢II:
în infectiile urinare, pentru ca efectul rapid al acestui remediu sa poata fi si durabil, pacientul trebuie sa respecte normele unui regim de viata echilibrat (mese regulate, alimente complete, sanatoase, somn îndestulator, evitarea contactului îndelungat cu frigul, evitarea starilor de epuizare fizica sau nervoasa).