Prospect TEGRETOL

Indicatii : Epilepsie : crize partiale cu simptomatologie complexa, cu simptomatologie elementara, crize epileptice generalizate sau secundare, cu o componenta tonico-clonica, forme mixte, care se asociaza acestor tipuri de crize. Tegretol-ul este recomandabil atât în mono-, cât si în politerapie.

În general, Tegretol-ul nu este eficace în absentele epileptice (petit mal) (a se consulta capitolul Precautii). Manie si tratamentul profilactic al formei bipolare a psihozelor maniaco-depresive. Sindrom de sevraj alcoolic.

Nevralgie esentiala de trigemen , nevralgie a trigemenului în scleroza în placi si nevralgie esentiala glosofaringiana. Neuropatie diabetica dureroasa. Diabet insipid. Poliurie si polidipsie de origine neurohormonala.

Contraindicatii :
Hipersensibilitate la carbamazepina sau la medicamente cu structura asemanatoare (antidepresive triciclice, ex.). Bloc atrioventricular. Antecedente de aplazie medulara sau de porfirie acuta intermitenta. Teoretic (structura similara cu cea a antidepresivelor triciclice), Tegretol-ul nu ar trebui utilizat împreuna cu inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO). De aceea, înainte de a-l administra, se recomanda întreruperea tratamentului cu IMAO timp cu cel putin 2 saptamâni înainte, sau chiar mai mult, daca situatia clinica permite acest lucru.

Precautii :
Anemia aplastica si agranulocitoza au fost puse în legatura cu administrarea de Tegretol. Riscul global a fost evaluat la aproximativ 6 cazuri/milion si pe an, pentru agranulocitoza, si la 2 cazuri/milion si pe an, pentru anemia aplastica. Tratamentul cu Tegretol are ca efect secundar ocazional, chiar frecvent, o diminuare a numarului de plachete sanguine sau al leucocitelor, care poate fi persistenta, dar în majoritatea cazurilor se dovedeste pasagera si este putin probabil ca aceasta sa anunte o anemie aplastica sau o agranulocitoza. Totusi, este important sa se solicite un examen al formulei sanguine, care sa includa numarul plachetelor si, daca este posibil, valoarea sideremiei, pentru a avea valori de referinta înaintea începerii tratamentului. Unii specialisti propun urmatoarele: un control saptamânal, în cursul primei luni, apoi lunar, în urmatoarele 5 luni, apoi de 2 pâna la 4 ori pe an. Daca se observa în cursul tratamentului o persistenta a valorilor scazute sau diminuate ale numarului de leucocite sau plachete, se va supune pacientul unei supravegheri atente si se va efectua în mod regulat un control al formulei sanguine. Se va întrerupe tratamentul cu Tegretol îndata ce apar primele manifestari de aplazie medulara semnificativa. Se va întrerupe imediat administrarea de Tegretol daca apar semne sau simptome ale unor reactii cutanate grave, ca de ex. sindromul Stevens-Johnson sau sindromul Lyell. Tegretol-ul nu va fi administrat decât sub supraveghere medicala. Se impune prudenta în cazul pacientilor care prezinta crize cu tipologie mixta, ex. absente atipice, întrucât utilizarea medicamentului Tegretol a fost pusa în legatura cu o frecventa marita a convulsiilor generalizate. În cazul exacerbarii crizelor, se va întrerupe tratamentul. Frecventa crizelor se poate mari atunci când se trece de la o forma farmaceutica orala la supozitoare. Se va atrage atentia pacientilor asupra semnelor si simptomelor precoce ale intoxicatiei, care pot indica existenta unei eventuale probleme hematologice, cât si asupra simptomelor reactiilor dermatologice sau hepatice . Imediat ce se constata manifestari, ca de ex. febra, dureri în gât, eruptii cutanate, ulceratii bucale , echimoze care apar usor, purpura hemoragica, pacientul va lua imediat legatura cu medicul curant. Tegretol-ul nu va fi prescris decât dupa o evaluare riguroasa a raportului dintre beneficii si riscuri, si sub supraveghere medicala atenta, pacientilor cu leziuni cardiace, hepatice , renale sau reactii adverse hematologice la alte medicamente în antecedente, sau daca tratamentul cu Tegretol a fost deja întrerupt anterior. Se va proceda la o evaluare a functiei hepatice înaintea începerii tratamentului, apoi periodic, mai ales în cazul unor antecedente de afectiuni hepatice si la subiectii în vârsta. Medicatia va fi întrerupta imediat ce se observa o agravare a unei disfunctii hepatice sau de hepatopatie activa. Se recomanda efectuarea analizelor urinei si ale azotemiei înaintea începerii tratamentului, iar dupa aceea, periodic. Reactiile cutanate usoare, ca de ex. exantem maculos sau maculo-papular izolat, sunt de regula trecatoare si fara risc, acestea dispar de obicei în câteva zile sau saptamâni, fara sa fie necesara întreruperea tratamentului, sau dupa o reducere a dozei; totusi, este necesar ca pacientul sa fie supravegheat cu atentie. Tegretol-ul are o slaba actiune anticolinergica. De aceea, pacientii cu tensiune intraoculara mare vor fi supravegheati cu atentie în cursul tratamentului. Se va avea în vedere posibilitatea activarii unei psihoze latente si, la subiectii în vârsta, a confuziei sau agitatiei. Exista cazuri izolate referitoare la tulburarile de fertilitate masculina si/sau la o spermatogeneza anormala, dar nu s-a stabilit nici o legatura între cauza si efect, în acest sens. S-au semnalat metroragii la paciente care beneficiau de tratament cu anticonceptionale orale; eficacitatea anticonceptionalelor orale poate fi afectata de administrarea Tegretol- ului . Corelatia între doza si concentratia plasmatica a carbamazepinei si eficacitatea clinica sau toleranta este destul de slaba. Determinarea concentratiilor plasmatice poate totusi fi utila în urmatoarele cazuri: cresterea brusca si semnificativa a frecventei crizelor, în sarcina, la copil si adolescent, în cazul unor posibile tulburari de absorbtie, atunci când se constata un posibil efect toxic, în urma unei medicatii diversificate (a se consulta capitolul Interactiuni). Daca este necesar sa se întrerupa brusc tratamentul cu Tegretol, trecerea la administrarea unui alt antiepileptic se va face sub protectia unui medicament adaptat (ex., diazepam i.v. sau rectal, sau fenitoina i.v.). A nu se lasa la îndemâna copiilor! Sarcina si alaptare : Experientele facute pe animale (soareci, sobolani, iepuri) referitoare la administrarea pe cale orala a carbamazepinei în cursul organogenezei au scos în evidenta o crestere a embrioletalitatii, la doze cotidiene toxice pentru animalul gestant (peste 200 mg/kg corp si pe zi, adica de 10-20 de ori mai mult decât doza obisnuita la om). La femela sobolan, s-a observat si o tendinta de avort, la o doza de 300 mg/kg corp pe zi. Fetusul de sobolan aproape de termen prezenta o întârziere a cresterii, la doze toxice pentru femela gestanta. Nu s-a putut demonstra nici un potential teratogen la cele trei specii testate în cursul acestor studii. În cursul unui studiu facut pe o femela de soarece, s-a constatat totusi ca administrarea orala de carbamazepina la o posologie care se situeaza între 40 si 240 mg/kg corp pe zi provoca anomalii (mai ales o dilatare a ventriculilor cerebrali) la 4,7% dintre fetusi, în timp ce subiectii martori nu prezentau aceste anomalii decât în proportie de 1,3%. Se impune o prudenta deosebita în cazul femeilor gravide care sufera de epilepsie. La pacientele la vârsta fertila, Tegretol-ul se va administra în monoterapie, pe cât posibil, întrucât incidenta anomaliilor congenitale în descendenta femeilor care beneficiaza de un tratament care asociaza mai multe antiepileptice (ex., acid valproic si/sau fenitoina) este mai mare decât la cele care beneficiaza de tratament cu unul dintre aceste medicamente, în monoterapie. Nu se va administra decât doza minima eficace si se recomanda supravegherea concentratiilor plasmatice. Daca sarcina se produce în cursul tratamentului cu Tegretol sau daca se are în vedere începerea tratamentului cu Tegretol în cursul sarcinii, se recomanda sa se estimeze cu atentie utilitatea medicatiei în raport cu eventualele riscuri, mai ales în cursul primelor trei luni de sarcina. Se stie ca procentul tulburarilor de dezvoltare, inclusiv cel al malformatiilor, poate fi mai mare la copiii cu mame epileptice. Anumite studii mentioneaza posibilitatea unei cresteri a acestui risc prin administrarea de carbamazepina, cât si a altor substante antiepileptice principale, dar nu dispunem de probe formale, pe baza unor studii controlate, referitoare la administrarea carbamazepinei în monoterapie. Exista totusi informatii izolate care mentioneaza tulburari de dezvoltare si malformatii (spina bifida), asociate administrarii de Tegretol. S-a mentionat faptul ca antiepilepticele agraveaza carenta de acid folic la femeia gravida. Este posibil ca aceasta carenta sa contribuie la cresterea incidentei malformatiilor observate la nastere, în cazul copiilor ale caror mame au beneficiat de tratament cu antiepileptice. Se recomanda, prin urmare, o suplimentare a acidului folic, înainte si în cursul sarcinii. Se preconizeaza si administrarea vitaminei K1 în cursul ultimelor saptamâni de sarcina, cât si nou-nascutului, pentru a evita aparitia hemoragiei. Carbamazepina trece în laptele matern si concentratiile acesteia se situeaza între 25 si 60% din cele masurate în plasma. Se vor analiza avantajele unei alaptari la sân în comparatie cu o infima probabilitate de risc pentru sugar. Alaptarea în cursul tratamentului cu Tegretol este posibila, cu conditia de a se supraveghea aparitia unor eventuale reactii adverse la sugar (ex.: somnolenta excesiva). S-a constatat un caz de hipersensibilitate cutanata grava la un copil hranit la sân. Efecte asupra abilitatii de a conduce autovehicule sau de a supraveghea masini: Reactiile pacientului pot fi afectate de ameteala sau somnolenta datorate administrarii Tegretol- ului , mai ales la începutul tratamentului sau la modificarea dozei. Prin urmare, nu va trebui sa conduca autovehicule si va utiliza masinile cu multa prudenta.

Reactii adverse :
Anumite tipuri de reactii adverse apar ocazional sau frecvent, mai ales la începutul tratamentului sau daca se folosesc doze initiale prea mari, precum si la pacientii în vârsta. În afara efectelor nedorite asupra SNC (ameteli, cefalee, ataxie, somnolenta, oboseala, diplopie), se constata tulburari ale sistemului digestiv (greata, voma), cât si reactii cutanate alergice. Efectele care depind de doza administrata se estompeaza, de obicei, în câteva zile, fie în mod spontan, fie dupa reducerea provizorie a dozei. Reactiile adverse asupra SNC pot indica o supradozare sau o fluctuatie semnificativa a nivelului plasmatic. În aceste cazuri, se recomanda supravegherea concentratiilor plasmatice si eventual diminuarea si/sau fractionarea dozei cotidiene în 3 pâna la 4 prize. Sistemul nervos central: Efecte neurologice: Frecvent ameteli, ataxie, somnolenta, oboseala. Ocazional cefalee, diplopie, tulburari de acomodare (ex. vedere tulbure). Rar miscari involuntare anormale (ex., tremuraturi, dischinezie orofaciala, miscari coreoatetozice, distonie, ticuri), nistagmus. Cazuri izolate: tulburari oculomotorii, tulburari de vorbire (ex. disartrie sau dificultati de exprimare), neuropatie periferica , parestezie, slabiciune musculara . Efecte psihice: Cazuri izolate: halucinatii (vizuale sau acustice), depresie, pierderea apetitului, nervozitate, comportament agresiv, agitatie, confuzie, activarea psihozelor. Piele si fanere: Ocazional sau frecvent reactii alergice cutanate, urticarie, eventual grava. Rar dermatita exfoliativa si eritrodermie, sindrom Stevens-Johnson, sindrom lupic. Cazuri izolate: epidermoliza toxica, fotosensibilitate, eritem polimorf si nodular, modificari ale pigmentatiei cutanate, purpura, prurit, acnee , transpiratie, caderea parului . S-au constatat cazuri izolate de hirsutism, unde nu s-a stabilit în mod precis un raport cauza - efect. Sânge: Ocazional sau frecvent leucopenie. Ocazional eozinofilie, trombocitopenie . Rar leucocitoza, limfadenopatie. Cazuri izolate: agranulocitoza, anemie aplastica, eritroblastopenie, anemie megaloblastica, porfirie acuta intermitenta, reticulocitoza, carenta de acid folic si, eventual, anemie hemolitica. Hepatic: Frecvent cresterea gamaglobulinei, datorata inductiei enzimelor hepatice , dar fara importanta clinica, în majoritatea cazurilor. Ocazional cresterea fosfatazelor alcaline si rareori a transaminazelor. Rar icter , hepatita colestatica, insuficienta hepatocelulara sau forme mixte. Cazuri izolate: infiltrari granulomatoase ale ficatului. Digestiv : Ocazional sau frecvent greata, voma. Ocazional senzatie de uscaciune a gurii. Rar diaree sau constipatie . Cazuri izolate: dureri abdominale, glosita, stomatita . Poate aparea ocazional o iritatie locala, atunci când se administreaza supozitoare. Reactii de hipersensibilitate: Rar reactii de hipersensibilitate ale diverselor organe, însotite de febra, eruptii cutanate, fenomene vasculare, limfadenopatie, simptome ale limfomului, artralgii, leucopenie, eozinofilie, hepatomegalie, splenomegalie si rezultate anormale ale testelor functiei hepatice . Aceste manifestari se pot combina în diferite moduri. Pot fi afectate si alte organe (ex. plamânii, rinichii, pancreasul, miocardul). Cazuri izolate: meningita aseptica, cu mioclonie si eozinofilie periferica , reactie anafilactica. Se va întrerupe tratamentul imediat ce se observa aparitia unor astfel de reactii de hipersensibilitate. Cardiovascular : Rar tulburari de conducere cardiaca. Cazuri izolate: bradicardie, aritmii, bloc atrioventricular cu sincopa, colaps, insuficienta cardiaca congestiva, hipertensiune sau hipotensiune, agravarea unei coronaropatii, tromboflebita, tromboembolie. Endocrin: Ocazional edem, retentie de lichid, crestere în greutate, hiponatriemie si hipotonie osmotica a plasmei, datorate unui efect comparabil cu cel al hormonului antidiuretic (ADH ) si care au dus în cazuri izolate la o intoxicare cu lichid, însotita de letargie, voma, cefalee, confuzie mentala sau anomalii neurologice. Cazuri izolate: ginecomastie sau galactoree, teste anormale ale functiei tiroidiene: tiroxina libera scazuta (FT4,T4,T3) si TSH marit, în general, fara manifestari clinice, tulburari metabolice osoase (scaderea calciului plasmatic si a 25-OH-colecalciferolului), care au provocat în câteva cazuri izolate osteomalacie, cresteri ale nivelului de colesterol, inclusiv ale HDL-colesterol si ale trigliceridelor. Urogenital: Cazuri izolate: nefrita interstitiala si insuficienta renala, cât si simptome de disfunctii renale (ex., albuminurie, hematurie, oligurie , uremie si azotemie marite), polakiurie, retentie urinara si tulburari sexuale sau impotenta . Organe de simt: Cazuri izolate: modificari ale gustului, opacifierea cristalinului, conjunctivita, acufene , hiperacuzie. Locomotor: Cazuri izolate: artralgii, dureri musculare si crampe. Respirator: Cazuri izolate: hipersensibilitate la nivel pulmonar, care se manifesta prin febra, dispnee, pneumonie.

Compozitie :
Substanta activa: carbamoil- 5,5H-dibenzo(b, f)azepina (= carbamazepina).

Actiune :
Antiepileptic cu proprietati neurotrope si psihotrope.

Administrare :
Comprimatele sau siropul (care se va agita înainte de folosire) pot fi luate cu putina apa, în timpul, dupa sau între mese. Comprimatele CR se vor înghiti ca atare (întregi sau, în functie de prescriptie, numai jumatate), cu putina apa. Siropul (o masura = 5 ml = 100 mg, o jumatate de masura = 2,5 ml = 50 mg) se recomanda mai ales pacientilor care au dificultati în înghitirea comprimatelor sau celor în cazul carora este necesara adaptarea posologiei initiale cu precautie. Comprimatele CR permit o eliberare lenta si controlata a substantei active. Ca regula generala, pot fi prescrise în doua prize cotidiene. Aceeasi doza de Tegretol sirop va produce concentratii maxime mai mari decât atunci când se administreaza comprimate. Prin urmare, se recomanda sa se înceapa tratamentul cu doze mici, care vor fi marite progresiv, astfel încât sa se evite aparitia reactiilor adverse. Pentru a se trece de la comprimate la sirop, se va administra aceeasi cantitate în mg pe zi, dar reducând dozele si marind numarul de prize (ex., 3 prize pe zi, în cazul siropului, în loc de 2 prize pe zi, în cel al comprimatelor). Înlocuirea comprimatelor cu comprimate CR: experienta clinica a demonstrat faptul ca poate fi necesara marirea dozei comprimatelor CR. Trecerea de la administrarea formelor orale la supozitoare se va efectua marind cu aproximativ 25% dozele administrate pe cale rectala si fractionându-le, maximum fiind 250 mg de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore. Experienta de care dispunem în ceea ce priveste supozitoarele se limiteaza la o durata de 7 zile, în cazul în care tratamentul antiepileptic per os nu este posibil, mai ales dupa o interventie chirurgicala sau când pacientul este inconstient. Datele clinice referitoare la utilizarea supozitoarelor nu se refera decât la tratamentul epilepsiei. La subiectii în vârsta, posologia va fi stabilita cu precautie. Epilepsie : În masura posibilului, Tegretol va fi prescris în monoterapie. Tratamentul va fi început cu doze mici, apoi acestea vor fi marite treptat, pâna la obtinerea efectului optim. Atunci când crizele sunt bine controlate, este posibila reducerea foarte lenta, pentru atingerea dozei minime eficace. Determinarea nivelului plasmatic poate contribui la stabilirea dozei optime (a se consulta capitolul Precautii). Atunci când Tegretol se administreaza unui pacient care beneficiaza deja de un tratament antiepileptic, acest lucru se va face treptat, mentinând sau adapt ând, daca este cazul, posologia medicamentului sau medicamentelor antiepileptice anterioare (a se consulta capitolul Interactiuni). Adulti: Forme orale: Se va începe tratamentul cu 100 pâna la 200 mg, o data sau de doua ori pe zi, se va mari progresiv posologia, pâna la obtinerea unei reactii optime, care în general se observa la nivelul a 400 mg, de 2 pâna la 3 ori pe zi. La unii pacienti, posologia adecvata poate atinge 1600 mg, sau chiar 2000 mg pe zi. Supozitoare: Atunci când supozitoarele înlocuiesc tratamentul oral, nu se va depasi cantitatea de 1000 mg/zi (250 mg, de patru ori pe zi, la intervale de 6 ore). Copii: Forme orale: 10 pâna la 20 mg/kg corp si pe zi, adica: pâna la 1 an: 100 pâna la 200 mg/zi (1-2 masuri de sirop); de la 1 la 5 ani: 200 pâna la 400 mg/zi (de 2 ori câte 1-2 masuri de sirop); de la 6 la 10 ani: 400 pâna la 600 mg/zi (de 2 ori câte 2-3 masuri de sirop); de la 11 la 15 ani: 600 pâna la 1000 mg/zi (de 3 ori câte 2-3 masuri de sirop) în prize fractionate. La copiii de 4 ani, sau mai mici, se recomanda o doza initiala de 20 pâna la 60 mg/zi, care se mareste la fiecare doua zile, cu 20 pâna la 60 mg. Dupa 4 ani, se poate începe cu 100 mg/zi si se poate mari doza cu 100 mg pe saptamâna. Supozitoare: Atunci când supozitoarele înlocuiesc tratamentul oral, nu se vor depasi 1000 mg/zi (250 mg, de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore). Nevralgie de trigemen : Doza initiala de 200 pâna la 400 mg/zi va fi marita treptat, pâna la disparitia durerilor (de obicei, la 200 mg, de 3-4 ori pe zi), apoi va fi redusa din nou, pentru a se ajunge la o doza de întretinere limita. La subiectii în vârsta, se recomanda o doza initiala de 100 mg, de 2 ori pe zi. Sindrom de sevraj alcoolic: Doza medie: 200 mg, de 3 ori pe zi. În cazurile grave, aceasta poate fi marita în cursul primelor zile (ex., pâna la 400 mg, de 3 ori pe zi). Atunci când se instaureaza tratamentul cu Tegretol, în cazurile grave de sevraj, se vor administra concomitent medicamente sedative/hipnotice (ex., clormetiazol, clordiazepoxid). Dupa depasirea fazei acute, se va putea continua tratamentul numai cu Tegretol. Diabet insipid: Doza medie la adult: 200 mg, de 2 pâna la 3 ori pe zi; la copii se va reduce doza proportional cu vârsta copilului si cu greutatea sa corporala. Neuropatie diabetica dureroasa: Doza medie: 200 mg, de 2 pâna la 4 ori pe zi. Manie si tratamentul profilactic al formei bipolare a psihozelor maniaco-depresive : Doza: aproximativ 400-1600 mg/zi, de obicei 400-600 mg/zi, în trei prize. În accesele acute de manie , este necesar sa se mareasca destul de repede dozele, în timp ce pentru profilaxia tulburarilor bipolare se recomanda sa nu se mareasca dozele decât treptat, pentru obtinerea unei tolerante optime.

Doza : 400mg
Ambalaj : Cutie x 3 blist. x 10 compr.; (5 ani)
Firma producatoare : NOVARTIS PHARMA