•
Menta face parte din familia Lamiaceae, fiind o planta erbacee, perena, cu frunze oval-lanceolate si flori violacee dispuse intr-o inflorescenta spiciforma, conica. Denumirea stiintifica a plantei Mentha provine de la ”Mintha”, numele unei nimfe din mitologia greaca si romana, care a fost metamorfozata intr-o planta, ce ii poarta numele. Desi menta este o planta utilizata inca din antichitate, ea a fost introdusa pentru prima data in literatura medicala de-abia in secolul al XVII-lea. Datorita uleiului volatil, principalul sau component, menta reprezinta una din plantele cele mai folosite in fitoterapia de pe toate meridianele.
CONTRIBUIE LA: Intern: – functionarea normala a sistemului digestiv – eliminarea tendintei de evacuare rapida a scaunului – reducerea spasmelor si a balonarii care apar la nivelul tractului digestiv – eliminarea mirosului neplacut al gurii – imbunatatirea digestiei – mentinerea sanatatii aparatului respirator prin descongestionarea cailor respiratorii – reducerea starilor de greata si rau de miscare – reducerea starii de oboseala mentala (la administrarea sublinguala). Extern: – eliminarea mancarimilor care apar la nivelul pielii – mentinerea sanatatii cavitatii bucale.
MOD DE PREPARARE: Infuzie: se prepara din 2 lingurte cu planta adaugate la 250 ml de apa clocotita, se mentine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. Se administreaza 3 cani cu infuzie pe zi, cu 30 min. inainte de mese. Extern: – pentru eliminarea mancarimilor care apar la nivelul pielii se administreaza sub forma de badijonaj cu maceratul sau infuzia de planta – pentru mentinerea sanatatii cavitatii bucale se clateste gura sau se face gargara cu macerat sau infuzie de planta.
CONTRAINDICATII: – alergie la menta.