•
Rostopasca face parte din familia Papaveraceae, fiind o planta erbacee, perena, intalnita in paduri, gradini, pe langa ziduri, garduri, in campii sau zone montane. Datorita proprietatilor sale curative, rostopasca este considerata a fi una dintre cele mai puternice plante de leac utilizate in terapie de-alungul timpului. În medicina populara, planta a primit denumirea de negelarita deoarece, era folosita pentru extirparea negilor inca din Evul Mediu.
CONTRIBUIE LA: Intern: – producerea si eliminarii de bila – protejarea celulelor hepatice, – reducerea spasmelor care pot aparea la nivelul cailor biliare si tractului intestinal – mentinerea concentratiei normale a bilirubinei, colesterolului si grasimilor in sange. Extern: – contribuie la mentinerea sanatatii pielii.
MOD DE PREPARARE: Infuzie: se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250 ml de apa clocotita, se mentine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se administreaza cate 1-2 linguri la 3 ore. A nu se depasi o cana cu infuzie pe zi. Extern: – se aplica local sub forma de cataplasme, care se obtin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin macinata se amesteca cu apa calda astfel incat sa formeze o pasta care sa poata fi aplicata extern. Deasupra se aplica un pansament care sa poata mentine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.
PRECAUTII: – Rostopasca este o planta puternic activa. Din acest motiv se utilizeaza numai la recomandarea medicului. – Intoxicatia apare la doze mari (peste 7 grame pe zi) si se manifesta prin: greturi, varsaturi, diaree, colici abdominale, somnolenta, fenomene toxice hepatice, dureri de cap, ameteli, delir, halucinatii, asfixie, putand conduce la exitus.
CONTRAINDICATII: – copii sub 14 ani, sarcina, alaptare, alergie la rostopasca.