•
Sustine functia de transpiratie Ajuta la calmarea iritatiilor tractului respirator superior Sustine functia de eliminare a apei din organism pe cale renala Se spune ca medicul Boerhaave (sec. XVII-XVIII), nu trecea pe langa soc fara sa isi scoata palaria, in asa masura ii aprecia calitatile. În 1644, socului i-a fost dedicat un tratat de 230 de pagini, iar Plinius (sec. I) consemneaza folosirea sa medicinala in Roma antica. „O infuzie din flori de soc a fost privita ca foarte utila la debutul catarului pulmonar, guturaiului, durerilor de gat, […]. Extern, florile au fost folosite […] pentru a absorbi manifestarile inflamatorii si edematoase.” B. Barton, Th. Castle, The British flora medica, 1837.
Ingrediente: florile arbustului Sambucus nigra L., fam. Caprifoliaceae, contin glicozide, flavone, polifenoli, tanin, saponozide, mucilagii, vitamina C.
Efect Expectorant, emolient (combate starea de uscaciune a mucoaselor), sudorific, diuretic, laxativ, febrifug, antiseptic, galactagog (stimuleaza secretia lactata).
Întrebuintari principale Viroze respiratorii, tuse, febra, detoxifiere.
Alte intrebuintari Constipatie, cure de slabire, infectii cutanate, dureri articulare.
Contraindicatii Nu se recomanda in caz de hipersensibilitate la aceasta planta. La dozele recomandate nu se cunosc contraindicatii.
Preparare Peste un plic se toarna 200 ml apa clocotita si se lasa 10-15 minute acoperit.
Întrebuintare Se beau 2 – 3 cani cu ceai pe zi.
Prezentare: 20 plicuri a 1,5 grame