•
Principalele specii utilizate înca din Antichitate au fost denumite de botanisti diferit. Intre acestea, mentionez: Aloe vulgaris, Aloe vera, Aloe soccotrina, Aloe ferox etc. În prezent speciile de Aloe se cultiva în numeroase zone ale lumii: bazinul mediteranean, în Insulele Antile, în Indiile de Vest, Africa, India etc. Aceste specii sunt plante xerofite (de locuri aride), carc retin însa în frunze mari cantitati de apa si se aseamana cu speciile de Agave. Sunt plante robuste, cu tulpina scurta, care poarta un buchet de frunze alungite, groase, carnoase, cu aspect ornamental. Ele dezvolta o tulpina florala de cca 1 m înaltime, care la vârf are un buchet de flori de culoare galbena sau rosie. Toate sunt considerate plante medicinale, mai putin specia cultivata la noi în ghivece ca planta ornamentala (Aloe arhorescens).
Compozitie chimica Componentul principal este aloina, care cantitativ este între 40-50%. Este o substanta greu solubila în apa si nu poate fi scindata decât sub actiunea unor agenti de oxidare. Aloina este însotita de rhamnozidele ci (alantozidele A si B). Rasina de Aloe mai contine cantitati mici de aloe-emodina, crizofanol sub forma libera sau heterozidica. Pe lânga derivatii antracenici, rasina de Aloe mai contine si alte rezine (10 -20%), ulei esential în cantitati foarte mici, aloerezina, saruri minerale etc. În prezent, prin prelucrari speciale, o buna parte din derivatii antracenici (cu actiune purgativa) sunt îndepartati, punându-se accentul pe continutul foarte mare în aminoacizi: 20 din cei 22 aminoacizi din structura corpului uman si 7 aminoacizi esentiali care nu pot fi sintetizati de organism. Gelul de Aloe vera mai contine enzime si fitohormoni cu rol important în metabolismul celular, peste 20 minerale si microelemente absolut necesare organismului: calciu, fosfor, fier, potasiu, cupru, clor, zinc, magneziu etc, precum si toate vitaminele necesare zilnic omului. Dintre plante, este singura în care s-a identificat vitamina B12. Produsele moderne pe baza de Aloe vera mai contin lignina si saponozide, precum si alte substante active care actioneaza sinergic.
Farmacologie În trecut, rasina de Aloe era considerata ca cel mai eficient produs laxativ purgativ vegetal de tip antrachinonic. Actiunea este în functie de doza: în doze de 0,02-0,06 g are actiune tonic stomahica si colagoga (faciliteaza evacuarea bilei secretate de vezica biliara). În doze de 0,10 g, are actiune laxativa, iar în cantitate de 0,20-0,50 g este purgativ. În prezent, rasina de Aloe se utilizeaza din ce în ce mai putin, din cauza prezentei derivatilor antrachinonici care sunt pusi sub semnul întrebarii, deoarece utilizarea îndelungata ar favoriza dezvoltarea cancerului colono-rectal. De aceea, se procedeaza la eliminarea antracenozidelor prin procedee specifice tehnicii farmaceutice, preparatele pe baza de Aloe vera capatând alte valente terapeutice. Dintre proprietatile preparatelor moderne de Aloe vera, le voi mentiona pe cele mai importante: capacitatea de penetrare: produse din aceasta planta, studiate si aprobate de cele mai competente foruri stiintifice internationale, au demonstrat ca gelul de Aloe penetreaza pâna la al saptelea nivel, de la piele pâna la os, antrenând substantele active. Apa si solutiile apoase (infuzii, decocturi, macerate) patrund doar doua straturi ale pielii. Actiunea antiinfectiosa, respectiv proprietatile antibacteriene, antiparazitare, antivirale, este remarcabila. Aceste preparate moderne întaresc capacitatea sistemului imunitar si stimuleaza regenerarea celulara prin tonifierea acestei functii. Nu este de neglijat nici actiunea sedativa, ele inducând o stare de calm si relaxare. Prin marirea diurezei în actiune detoxifianta, regleaza metabolismul general.
Recomandari În prezent, recomandarile produselor originale controlate si aprobate de Ministerele Sanatatii sau de cele mai competente foruri din majoritatea tarilor ar fi urmatoarele:
În tratamentul extern se recomanda în plagi, atât pentru efectul dezinfectant cât si pentru cicatrizarea ranilor; în durerile reumatismale, prin aplicarea gelului de Aloe se obtine o diminuare a acestora. Se recomanda asocierea tratamentului extern cu cel intem. În alergii, preparatele de Aloe vera atenueaza pruritul si previn eruptiiie cutanate; la fel si în unele dermatite, se recomanda asocierea tratamentului extern cu cel inteni. La prima vedere, recomandarile de utilizare a preparatelor pe baza de Aloe vera ar parea prea multe. Dar, aceste produse nu pot fi considerate medicamente care se adreseaza unui organ afectat; ele se adreseaza întregului organism. Datorita complexitatii compozitiei chimice, substantele active, prin actiunea lor sinergica, au efecte favorabile asupra întregului organism. Deoarcce sub denumirea de Aloe vera au aparut diverse produse, consider necesar a recomanda numai acele produse autentice aprobate de Ministerul Sanatatii si Familiei. În prezent, în stadiul experimental se afla si alte produse din aceasta „miraculoasa planta", ca factor colagen, în aplicatii topice, asupra sistemului imunitar si pentru efectele antiinflamatorii, ca antioxidant în bolile canceroase, în psoriazis, în ulcerul peptic etc. Pe masura ce rezultatele clinice vor confirma aceste efecte si aplicatii terapeutice, gama afectiunilor care pot benecia de produsele din Aloe vera se va largi. In prezent, gelul de Aloe vera intra si în numeroase produse cosmetice. Mod de preparare si administrare Numai produsele autorizate, conform prospectului.
Contraindicatii Produsele pe baza de Aloe vera pot avea efecte adverse sau reactii secundare la unele persoane sensibile. În literatura de specialitate se mentioneaza, în rare cazuri, o hipersensibilitate la unele produse pe baza de Aloe, dupa o utilizare îndelungata, care se manifesta prin dermatite. Se pare însa ca acestea se datoreaza calitatii produselor insuficient purificate. Unele persoane sunt sensibile la produsele carc contin acid citric si sorbat de potasiu, ca si alti conservanti. Åži unele sortimente de „Aloe amar", probabil din cauza glicozidelor antra-chinonice care nu au fost eliminate din gelul de Aloe prin procedee tehnologice adecvate, pot produce, dupa utilizare îndelungata, efecte secundare.