•
Specie caracteristica pentru fânete si pasuni umede din zona montana si subalpina. Specie înalta de 20- 60 cm, cu o rozeta de frunze bazale si câteva frunze tulpinale, fara petiol, ovat-eliptice. Se caracterizeaza printr-o inflorescenta terminala, de culoare galbena, însotita de doua inflorescente laterale situate sub cea terminala. În scopuri medicinale se recolteaza numai inflorescenta terminala. Planta fiind din ce în ce mai rara în flora noastra spontana, se recomanda reînsamântarea toamna în locurile unde s-au recoltat inflorescentele.
Compozitie chimica Inflorescentele de Arnica contin sesquiterpene lactonice de tipul henelaninei si dihydrohenclaninei, flavonoide -în special izoquercitrina, luteolin-7-glicozid si astragalina, ulei esential continând tymol si derivatii acestuia, acizi fenol carbonici: clorogenic, cynarinic si cafeic, precum si cumarine.
Farmacologie Preparatele pe baza de Arnica aplicate local au actiune antiinflamatoare, analgezica si antiseptica. Henelanina are actiune imunostimulanta.
Recomandari
Mod de preparare si administrare Tinctura se prepara din 10 g inflorescente uscate la 100 ml alcool de 60°-70°, prin macerare timp de 8 zile.
Contraindicatii În dozele mentionate nu prezinta contraindicatii si nici reactii adverse. Tratamentul prelungit poate produce dermatite edematoase cu formare de pustule si dermatite. În doze mai mari, devine toxica; iar în doze si mai mari, are efecte paralizante. Nu se aplica nici extern pe plagi deschise care au suprafata mai mare de 3-4 cm2. În acest caz, se poate aplica diluata sub forma de comprese.