•
Planta erbacee perena cu numeroase tulpini culcate, cu rizom gros, cilindric, frunze alungite pâna la 20 cm, divizate în 13-21 foliole, adânc crestate pe fata inferioara, argintiu paroase. Florile sunt solitare, cu peduncul lung, cu 5 petale aurii aproape duble decât sepalele. Creste pe locuri nisipoase si pietroase, în lungul râurilor, pe lânga garduri si santuri, începând de la ses pâna la munte. Nu se va recolta din comune sau sate.
Compozitie chimica Partile aeriene ale plantei contin 7-11% tanin, iar cele subterane pâna la 20% taninuri. În întreaga planta se gasesc si substante amare, mucilagii, ulei esential, flavonoizi, saruri minerale etc.
Farmacologie Sub forma de pulbere sau extract hidroalcoolic, aceasta planta, datorita taninurilor pe care le contine, actioneaza ca astringent, scazând secretiile mucoaselor, permeabilitatea capilarelor si a membranelor celulare. Datorita flavonoidelor, are proprietati usor spasmolitice asupra musculaturii netede a intestinului si uterului. Actioneaza si asupra spasmelor pilorice ale stomacului. Extern, are proprietati hemostatice.
Recomandari Datorita în special taninurilor pe care le contine, actioneaza ca astringent, scazând secretiile mucoaselor si permeabilitatea capilarelor. Se recomanda în enterocolite, diaree estivala, metroragii, iar extern în gingivite.
Mod de preparare si administrare Din partile aeriene ale plantei se prepara o infuzie folosind o lingura planta la o cana cu apa; se beau 2-3 cani pe zi neîndulcite. Din rizomii uscati si maruntiti se prepara un decoct folosind o lingura planta la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi neîndulcite. În cazul calculozelor aparatului uro-renal, se recomanda cure de 2 saptamâni pe luna cu un amestec de parti aeriene de Coada racului în proportii egale cu frunze de Mesteacan; dintr-o lingura amestec se prepara o infuzie la o cana cu apa. Se beau doua cani pe zi.
Contraindicatii În constipatia cronica.