•
Planta erbacee perena, de 10-40 cm înaltime, cu frunze bazale, în rozeta, reniforme, cu marginea dintata, având diametrul de 2-6 cm; frunzele tulpinale sunt mai mici. Flori mici, nesemnificative, de culoare galbene-verzui. Creste de obicei în zonele montane, în pasuni, fânete si în special pe coastele abrupte, pe albiile torentilor si pâraielor.
Compozitie chimica Partile aeriene ale plantei contin 6-8% tanin care, prin hidroliza, da acid elagic si luteic; mai contine substante grase formate din acid palmitic si stearic, fitosteroli, saruri minerale si alti compusi a caror structura chimica nu a fost pe deplin definita.
Farmacologie A fost putin studiata sub aspectul actiunii farmacodinamice. Principala actiune a fost atribuita taninurilor. Pentru a deveni cu adevarat planta medicinala, mai sunt necesare cercetari fitochimice, farmacologice si clinice.
Recomandari Partile aeriene, cât si cele subterane, datorita continutului în taninuri (elagic si luteic) si fitosteroli, au actiune astringenta interna si externa. Se recomanda pentru actiunea stomahica, antidiareica si antihemoroidala. Una dintre principalele indicatii terapeutice este cea hemostatica în metroragii si în hematurii, fie ca atare, fie în combinatie cu alte plante.
Mod de preparare si administrare Din o lingura planta (partile aeriene si subterane) se prepara o infuzie pâna la fierbere. Se lasa la cald, la foc foarte domol 10-15 minute, apoi se filtreaza. Se beau 1-3 cani pe zi. Aceeasi infuzie poate fi utilizata si extern.
Contraindicatii Nu sunt cunoscute pâna în prezent.
Observatii În fitoterapie în ultimii ani se utilizeaza, cu aceeasi actiune cu Alchemilla vulgaris, si alte specii: A. conjuncta, A. hybrida, A. mollis, A. glaberrina, care cresc în tara noastra.