•
Planta perena, viguroasa, de 0,7-1,5 m înaltime, raspândita în flora spontana, în zonele deluroase pâna în regiunile submontane, la margini de paduri, prin fânete umede, de-a lungul pâraielor. Frunzele bazale sunt atenuate în petiol, lungi de 30-60 cm si late de 10-20 cm, iar cele tulpinale, scurt petiolate, din ce în ce mai mici spre vârful tulpinii. Suprafata superioara a frunzelor este verde, iar cea inferioara cenusiu paroasa. Florile sunt de 6-8 cm în diametru, de culoare galbena, asemanatoare relativ cu cele de Floarea-soarelui. Se utilizeaza în special radacinile, care sunt lungi de 20-50 cm si groase de pâna la 1 cm, de culoare cenusie-bruna. Se poate confunda cu specia Telekia speciosa (Brustan, Brusturul oii), care creste în special în regiunea montana. La aceasta specie frunzele bazale sunt lung petiolate, iar pe dos frunzele sunt paroase numai pe nervuri.
Compozitie chimica Partile subterane contin cantitati foarte mari de polimeri ai levulozei (40-50%), dintre care 95% este inulina; 1-3% substante volatile formate din mici cantitati de ulei esential, derivati sesquiterpenici: alantolactone (complex denumit si helenina) cu structura apropiata santoninei; substante antibiotice, fridelina si stigmasterina, acetat de damaradienil etc. Frunzele contin o substanta amara alantopicrina, vitamina C, saruri minerale etc, iar florile contin helenina.
Farmacologie Prezenta alantolactonelor si a uleiului esential imprima radacinilor proprietatea de-a modifica secretiile bronsice si au actiune bacteriostatica în special asupra bacilului Koch; tot datorita unor alantolactone similare santoninei, Iarba mare are proprietati antihelmintice si diuretice. Prin complexul compozitiei chimice are proprietati coleretic-colagoge.
Recomandari Se recomanda ca diuretic, favorizând nu numai eliminarea apei, dar si a azotatilor si clorurilor. Se recomanda si pentru proprietatile antiinflamatoare în congestii hepatice, în colecistite, în litiaza biliara si renala, în artrite si oligurie si ca sedativ asociat cu alte plante. Produsii de hidroliza ai inulinei (fructoza, levuloza) sunt glucide mai bine tolerate de diabetici decât zaharoza. Recomandarea majora este de calmant al tusei, de colagog, de diuretic si de antihelmintic.
Mod de preparare si administrare Pentru actiunea expectoranta si de calmare a tusei, se prepara un decoct dintr-o lingura radacina maruntita la o cana cu apa din care se beau doua cani pe zi. La fel se procedeaza si pentru actiunea diuretica si coleretica. În helmintiaze, radacina se recomanda sub forma de decoct preparat din 4 linguri fragmentate la 1 cana cu apa: se iau 4 linguri pe zi timp de cel putin o saptamâna. Pentru efectele sedative, radacina de Iarba mare se asociaza cu Talpa gâstii, în parti egale, din care se prepara o tinctura folosind 20 g amestec de plante la 100 ml alcool de 60â° -70â°, prin macerare timp de 8 zile; se iau de 3 ori pe zi 15—20 picaturi în putina apa, ultima doza seara înainte de culcare.
Contraindicatii Desi radacina de Iarba mare si preparatele obtinute din aceasta specie, în doze terapeutice, nu prezinta efecte secundare, cantitatile supradozate, administrate oral, din cauza alantolactonelor, pot provoca efecte nedorite care se manifesta prin excitatie, iar la doze mai mari prin paralizie bulbo-medulara. Deci, atentie la dozare!