•
Specie erbacee, dreapta, simpla sau ramificata numai spre vârf, înalta de 0,6-2 m. Frunzele bazale sunt asezate în verticile de 3, cele superioare sunt opuse sau alterne, lanceolate, înguste, asemanatoare cu cele de rachita. Florile sunt grupate în inflorescente dense, în ciorchine, cu petale rosii violacee, având pâna la 2 cm lungime. Este o planta specifica locurilor mlastinoase, marginilor de râuri, în asociatie cu Trestia, din zona de câmpie pâna în cea montana.
Compozitie chimica Galotaninuri, în cantitati de 5-10%; substante de natura flavonoidica, în flori, frunze si tulpini, apartinând heterozidelor, greu hidrolizabile, ca vitexina si orientina. În flori sunt prezenti si pigmenti antocianici, diglicozide ale malvidolului si galactozide ale cianidolului, colina, substante antitibiotice, pectine, carotenoizi, substante minerale în cantitate de 4-5%, cantitati mici de ulei esential etc.
Farmacologie Datorita taninurilor, celorlalti compusi, substantelor antibiotice (fitoncide) si uleiului esential, pe lânga actiunea de precipitare a proteinelor microbiene, extractele din aceasta planta inhiba dezvoltarea florei patogene intestinale. Extern, are actiune astringenta si cicatrizanta, în special în ulcerele varicoase.
Recomandari Sub forma de decoct sau extracte, se recomanda pentru actiunea astringenta si antidiareica în diaree si dizenterie. Extern, sub forma de decoct concentrat sau sub forma de tinctura diluata în ulcere varicoase.
Mod de preparare si administrare Intern, sub forma de decoct preparat dintr-o lingura planta la o cana cu apa, se beau 2-3 cani pe zi. Pulbere fina din planta uscata, câte o lingurita de 2-3 ori pe zi. Extern, ca decoct concentrat preparat din 2-3 linguri planta la o cana cu apa, sub forma de comprese. Tinctura 20% în alcool de 60-70° se va utiliza, pentru comprese, diluata 1:1.
Contraindicatii Nu prezinta.