•
Specie de cultura anuala, înalta de 1-3 m, cu dezvoltare luxurianta. Tulpina este bogat ramificata si goala la interior, cu frunze asezate alternativ, palmat lobate, mari, lungi de 30-50 cm, lucioase, cu nervuri proeminente, de culoare verde sau roscata. Florile femele sunt roscate spre partea superioara iar cele mascule sunt galbui. Fructul este o capsula spinoasa, cu 3 seminte, asemanatoare cu cele de Fasole pestrita. Se cultiva si ca planta ornamentala.
Compozitie chimica Semintele de Ricin contin peste 50% grasimi, 20% proteine, cantitati mici de glucide, saruri minerale si apa. Uleiul de Ricin este un amestec de gliceride ale acizilor grasi, între care în cantitate predominanta este acidul ricinoleic. În uleiul de Ricin se mai afla acizii oleic, stearic, linoleic etc. În seminte s-au identificat: un alcaloid: ricinina, o toxalbumina, ricina, enzime si vitamina E (alfa-tocoferol).
Farmacologie Acidul ricinoleic stimuleaza chemo-receptorii din mucoasa intestinului subtire, rezultând cresterea peristaltismului intestinal.
Recomandari Datorita acidului linoleic, uleiul de Ricin are proprietati laxative sau purgative.
Mod de preparare si administrare În functie de vârsta, dozele purgative sunt cuprinse între 10-15 g o data. Pentru mascarea gustului neplacut, se poate administra în bere, sucuri naturale sau siropuri aromate.
Contraindicatii Nu prezinta. Turtele ramase în urma obtinerii uleiului sunt toxice, dar pot fi întrebuintate ca îngrasamânt. În foarte rare cazuri, Ricinul produce fenomene alergice.
Toxicitate Semintele de Ricin ingerate pot duce la grave intoxicatii, chiar mortale, prin confundarea lor cu cele de Fasole pestrita. Chiar câteva seminte ingerate pot fi fatale. În prima faza, intoxicatiile se manifesta prin gastroenterite hemoragice, nefrita, hepatita, spasme musculare. Urmeaza colaps, moarte. Ca prim ajutor, se combate exicoza prin perfuzii abundente i.v. si s.c. cu KCl, per os sau i.v. (sau solutie 2%, 75 ml). Per os se administreaza mucilagii, în cantitate mare si carbune animal.