•
Specie de cultura anuala, dreapta, cu o înaltime între 30-60 cm, des ghimpata, atât pe frunze cât si pe inflorescenta. Tulpina este simpla sau ramificata, acoperita de peri lânosi de culoare verzuie sau rosie bruna. Florile sunt galbene, tubuloase, grupate la vârful tulpinii în antodii mari, lungi de 4 cm si cu diametrul de cca 3 cm. Fructele sunt achene galben brunii, lungi pâna la 7 mm.
Compozitie chimica Partile aeriene superioare, frunzele si florile contin substante amare: cnicina (esterul alfa si beta al acidului dihidroximetilacrilic cu o lactona sesquiterpenica de tip guaianolidic), benedictina, ulei esential, lignane (arctiina), mucilagii, tanin (cca 8%), fitosterine, acizi rezinici, acid nicotinic si amida acidului nicotinic, vitamina B1, o substanta fitoncida, saruri de potasiu, magneziu si zinc.
Farmacologie Datorita substantelor amare, stimuleaza secretiile gastrice, facând parte din grupa produselor tonic-amare-eupeptice. Extern, are proprietati cicatrizante.
Recomandari În dispepsii (tulburari de digestie) si în insuficienta biliara. În trecut se utiliza si ca diuretic-depurativ, vermifug, febrifug si cicatrizant. Datorita substantelor amare, cnicina si benedictina se întrebuinteaza în industria lichiorurilor fine.
Mod de preparare si administrare Sub forma de infuzie, o lingura planta la o cana cu apa; câte un sfert de cana, cu o jumatate de ora înaintea meselor principale. Nu se îndulceste. Sub forma de tinctura preparata din 20 g planta macerata în alcool de 70° timp de 8 zile; se iau 40-50 picaturi în putina apa sau vin cu o jumatate de ora înaintea meselor principale.
Contraindicatii În gastrite si în ulcerul gastric.