•
Specie erbaeee perena, dreapta, paroasa, înalta de 30-100 cm, neramificata sau ramificata numai spre vârf. Frunzele sunt asezate alternativ pe tulpina, imparipenate, cu foliole mari, alternând cu altele mai mici, toate dintate pe margine, de culoare verde închis pe fata superioara si verde cenusiu pe cea inferioara. Florile de tipul 5 sunt asezate la partea superioara a tulpinii pe o distanta de 10-30 cm si au petale galbene. Creste mai ales în locuri semiumbrite, cu umiditate mare, din zona de câmpie pâna în cea montana.
Compozitie chimica Taninuri de natura catehinica, galotanin si elagitanin, evercetina libera, flavonozide: hiperina si rutozid, glicozizi ai apigeninei si luteolinei, substante amare, urme de ulei esential, izocumarine (agrimondida), dioxid de siliciu, acid nicotinic, vitaminele C si K, acid ursolic, triterpene pentaciclice, saruri minerale.
Farmacologie Proprietati astringente, datorita taninurilor si stimulente ale apetitului, datorita substantelor amare. Actiune antiinflamatoare si cicatrizanta. Actiune diuretica si antivirala.
Recomandari Extractele apoase din partile aeriene ale plantei, recoltate în timpul înfloririi, sunt indicate în afectiunile cronice ale stomacului, pentru stimularea secretiilor gastrice. Sunt utile în hipertrofia de prostata. Se recomanda si în tulburari circulatorii, afectiuni reumatice, în diaree si în viroze.
Mod de preparare si administrare Infuzie din trei linguri de planta la 1 l apa. Se bea întreaga cantitate în timpul zilei.
Contraindicatii În ulcerul gastric.