•
Specie erbacee perena, înalta de 30-80 cm, cu aspect general cenusiu albicios, datorita perilor. Tulpina are patru muchii, iar frunzele, aproape rotunde, cu marginea neregulat dintata, sunt asezate opus pe tulpina si ramurele. Florile, grupate la nodurile superioare, sunt mici, albicioase, cu caliciul cu 10 dinti rasfrânti, cu corola bilabiata. Creste la lumina directa si este bine adaptata la seceta. Raspândita în toata tara pe terenuri necultivate, pasuni degradate si aride, în special în zonele stepice din Oltenia, Muntenia, Dobrogea si estul Moldovei.
Compozitie chimica 0,3-1,0% substante amare diterpenice cu structura labdanica numita marubina sau marubiina; acid marubic; taninuri (6,5-7%), flavonozide, cantitati mici de ulei esential, derivati ai acizilor cafeic, clorogenic si rosmarinic, compusi triterpenici. Mai contine pectine, rezine si ceruri, acid ursolic, substante grase, o saponozida, o glicozida neidentificata structural, un alcaloid de asemenea neidentificat, colina, vitamina C, saruri minerale.
Farmacologie Principalele actiuni sunt cele emoliente, expectorante si febrifuge. Poate înlocui chinina la persoanele care prezinta intoleranta la aceasta substanta. Sarurile de sodiu si potasiu ale acidului marubic au proprietati coleretice. Extractele din partile aeriene superioare recoltate în timpul înfloririi au efecte pozitive în aritmia cardiaca, datorita azotatului de potasiu si colinei existente în planta.
Recomandari Se recomanda pentru proprietatile coleretice, emoliente, expectorante si febrifuge. Extractele din aceasta planta sunt recomandate în aritmia cardiaca, în bronsite acute si în anorexie.
Mod de preparare si administrare Sub forma de infuzie, o lingurita planta la o cana cu apa; se beau 2-3 cani pe zi înaintea meselor principale. Pentru cei la care aportul de lichide este limitat se prepara o infuzie concentrata din 2 linguri planta la o cana cu apa, din care se iau câte doua linguri tot înaintea meselor principale.
Contraindicatii Nu prezinta.