•
Planta erbacee perena, înalta de 20-50 cm, cu tulpina aeriana dreapta, cu 4 muchii evidente, de obicei neramificata si goala în interior. Frunzele sunt asezate opus, au limbul triunghiular-ovat, cu dinti evidenti pe margini. Florile, câte 3-6, asezate la subsuoara frunzelor, sunt albe, mari, cu buza superioara în forma de coif, iar cea inferioara în forma de lingurita. Creste în locuri umbroase, pe soluri umede, bogate în saruri minerale. Se întâlneste în luminsuri de padure, la umbra gardurilor, în tufisuri, în întreaga tara, în special începând din zona colinara pâna în cea montana.
Compozitie chimica Iridoide (lamiozida), saponozide, taninuri, ulei esential, flavonozide, mucilagii, acizi polifenol-carboxilici (acid rosmarinic, în special); amine biogene: histamina, metil amina si tiramina; vitaminele C si K, carotenoide, saruri minerale, în special de potasiu.
Farmacologie Actiune antiinflamatoare si sedativa, diuretic-depurativa, expectoranta, antidiareica, vasoconstrictoare, datorita tiraminei, justificate prin prezenta compusilor, în special din flori. În fitoterapia empirica se utilizeaza în tricomonoza, candidoze si prostatite, probabil datorita continutului în polifenoli, saponozide si taninuri. Aceste actiuni necesita confirmare stiintifica.
Recomandari Florile se recomanda pentru proprietatile expectorante, emoliente si astringente. Empiric, se mai recomanda si în dismenoree (perturbatii dureroase în timpul ciclului), în inflamatiile prostatei si în leucoree.
Mod de preparare si administrare Infuzia, preparata din1- 2 lingurite flori la o cana cu apa; se beau 1-2 cani pe zi. Pentru spalaturi sau instilatii vaginale sau pentru bai de sezut, asociata cu frunze de Mur, frunze de Nuc si conuri de Hamei (în parti egale), tot sub forma de infuzie din 3 linguri plante la 1 l apa.
Contraindicatii Nu prezinta.