Alun

Arbust de 3-5 m, comun în special în zonele deluroase si submontane, la marginea padurilor, în poieni si fânete. Toate partile arbustului sunt utile.

Compozitie chimica
Polifenoli: miricetina, leucoantociani, acid cafeic; acizi fenol carbonici: acid clorogenic; flavonoide: miricitrina, evercitrina, betulina (0,2% în scoarta), 0.04% ulei volatil, zaharuri, saruri minerale etc.
Alunele au continut redus în apa (cca 3,5%); în schimb, sunt foarte bogate în ulei gras (62%). Contin cca 14% proteine, 13% hidrati de carbon, 635 mg% saruri de potasiu, 225 mg% calciu, 330 mg% fosfor, 3,8 mg% fier, numai 2% mg sodiu si urme de cupru. Vitamina A se afla în cantitate de 2 μg%, B1, 0,04 mg%, B2, 0,20 mg%, niacina 1,4 mg%, iar Vitamina C numai 3 mg%.

Recomandari
Frunzele sunt utilizate ca vasoconstrictoare, tonifiante venoase în tratamentul varicelor si edemelor, ca antihemoragie si pentru marirea rezistentei capilarelor. Uleiul volatil obtinut din frunze are proprietati vasoconstrictive si bacteriostatice.
Scoarta se recomanda în febra intermitenta, iar amentii, ca sudorifec si astringent.
Alunele au o valoare nutritiva foarte mare. Sub aspect energetic, 100 g alune au o valoare de 2890 kj, ceea ce este echivalent cu 690 kcal, din care se resorb 89%. Acest fapt fundamenteaza recomandarile alunelor ca energetizant la bolnavii de tuberculoza si la diabetici.
Fara sa se bazeze pe experimentari stiintifice sau pe aplicatii clinice, unii autori considera ca alunele au proprietatea de-a dizolva calculii renali.
Uleiul gras extras din alune este considerat tenifug (favorizeaza climinarea teniei). Se foloseste câte o lingurita, doua, dimineata timp de 15 zile.
Alunele sunt recomandate tinerilor aflati în crestere, persoanelor anemice, femeilor în timpul sarcinii, copiilor debili si persoanelor de vârsta a treia.

Mod de preparare si administrare
Intern, frunzele si amentii, câte o lingura la o cana cu apa, sub forma de infuzie din care se beau 2-3 cani pe zi sau sub forma de extract fluid, în doze de 60-80 picaturi pe zi;

• scoarta, sub forma de decoct preparat dintr-o lingura scoarta maruntita la o cana cu apa, din care se beau 1-2 cani pe zi;
• alunele consumate ca atare sau macinate în amestec, în parti egale cu miere;
• un supliment nutritional natural pentru sportivi si alpinisti se prepara din parti egale de alune, nuci, granulate de Soia fierte, stafide si miere.

Extern, pentru comprese antiinflamatorii se prepara o infuzie din 4 linguri frunze uscate si maruntite la 1l apa.

Contraindicatii
Nu prezinta.

Produse ce contin « alun »