•
Specie erbacee, cunoscuta si sub denumirea de Iarba de negi, este de 0,5-1 m înaltime. La ruperea tulpinii si a ramurilor, musteste un suc galben care devine portocaliu prin oxidare. Este singura specie din flora noastra care are sucul celular galben portocaliu. Frunzele sunt mari, asezate alternativ, cu 3-5 lobi rotunjiti, cu marginea ondulata. Florile sunt galbene. Înfloreste în luna mai, uneori a doua oara în august- septembrie. Creste pe soluri usoare, nisipoase, în paduri, tufisuri, la marginea gardurilor sau printre ruine, de la câmpie pâna la munte.
Compozitie chimica Foarte complexa. Contine alcaloizi din grupa nafto-fenantridinei (chelidonina, alfa si beta-homochelidonina, mezoxichelidonina, chelidoxantina, cheleritrina, sanguinarina), alcaloizi din grupul protoberberinei (coptizina, stilopina si tetrahidrocoptizina), cantitati mici de berberina, alcaloizi din grupa protopinei (alfa-protopina si beta-alcriptopina), cantitati mici de sparteina. În frunze s-au identificat cantitati apreciabile de vitamina C, iar în partile aeriene si subterane ale plantei sunt prezente rezine, ulei esential, substante de natura flavonoidica, saponozide si numeroase saruri minerale.
Farmacologie La fel ca si compozitia chimica, si actiunea farmacodinamica a extractelor pe baza de Rostopasca este complexa: chelidonina si homochelidonina au actiune similara morfinei (deprimanta a functiilor miocardului si a centrilor nervosi superiori, sedativa si narcotica). Unii alcaloizi din aceasta planta au actiune relaxanta asupra musculaturii netede, a vaselor mari si în special asupra coronarelor, asupra centrilor respiratori au o actiune usor stimulanta. Un alt alcaloid din aceasta planta, sanguiraina, are o actiune excitanta asupra centrilor medulari. Cheleritrina are proprietatea de-a coborî presiunea arteriala, de-a stimula peristaltismul intestinal si contractiile uterine. În schimb, chelidonina diminueaza tonusul musculaturii netede intestinale, uterine, bronsice si al altor organe, având actiune antispastica de tipul papaverinei, fiind însa de aproximativ zece ori mai putin toxica decât papaverina. Datorita toxicitatii reduse, avantajul fitoterapeutic al alcaloizilor din Rostopasca este evident. Pe lânga actiunile majore ale alcaloizilor mentionati din Chelidonium majus, extractele totale din aceasta planta au efecte remarcabile bactericide asupra unui mare numar de germeni patogeni (bacterii, fungi, amoebe). Mai trebuie mentionata actiunea antimitotica a alcaloizilor din Rostopasca, care, speram, în viitorul apropiat va îmbogati arsenalul fitoterapeutic în lupta împotriva bolii canceroase.
Recomandari Unii dintre alcaloizii pe care-i contine planta au actiune sedativa si narcotica asupra centrilor nervosi superiori, de tipul papaverinei. Extractele apoase sau hidroalcoolice au actiune coleretic-colagoga, fiind recomandate în afectiunile hepatice cronice si în ciroza.
Mod de preparare si administrare Sub forma de infuzie, obtinuta din 2 lingurite planta (doza maxima fiind de 1 g la 24 ore) la o cana cu apa; se bea treptat în cursul unei zile. Intra în compozitia a numeroase ceaiuri medicinale si în produse farmaceutice de tipul Nervocalmului, Pasinalului, Hepatobilului etc. Sucul galben proaspat se aplica pe negi câte 7 zile consecutiv.
Contraindicatii Respectând dozele indicate, nu prezinta efecte secundare. Preparatele pe baza de Rostopasca se administreaza cel mult 7 zile consecutiv, cu pauze de 2 saptamâni. Nu se administreaza în faza acuta a icterelor.