•
Arbore care poate ajunge pâna la 20 m înaltime. Are o coroana neregulata, cu lujeri subtiri, flexibili. Scoarta se desprinde usor de pe ramuri. Frunzele sunt lanceolate, lungi de 4-10 cm. Florile sunt unisexuate, în amenti („mâtisori") si se formeaza o data cu frunzele. Toate speciile de Salcie (cu exceptia Salciei capresti) sunt plante de lunci si zavoaie, preferând locurile cu multa umiditate, în special la ses.
Compozitie chimica Cantitativ, compozitia chimica este în functie de specie. Salcia contine între 1,5-15% glicozide fenolice, incluzând salicina si derivatii ei. Contine taninuri de natura catechinica 8-20%, galotaninuri si taninuri condensate (procyanidine); flavonoizi, inclusiv izoquercitrina, maringina si glicozidele sale. Continutul cel mai mare în salicina se afla în coaja speciilor Salix purpurea si Salix fragilis.
Farmacologie Salicina si derivatii ei se dedubleaza în organism în acid salicilic, care-i imprima actiunile antipiretice si analgezice.
Recomandari Efectele analgezice si antipiretice (de reducere a febrei) erau cunoscute înca din Antichitate. Se recomanda în dureri reumatice, ca sedativ, în insomnii si în durerile uterine.
Mod de preparare si administrare Sub forma de decoct de coaja maruntita, 2 linguri la o cana cu apa; se iau 5-6 linguri pe zi. Se poate administra si sub forma de pulbere de 3 ori pe zi, câte o jumatate de lingurita.
Contraindicatii Nu prezinta, decât la persoanele sensibile la aspirina.