•
Planta erbacee perena, dreapta, simpla sau ramificata, înalta pâna la 1 m. Frunzele sunt liniare, foarte subtiri. Florile sunt aglomerate si asezate la vârful tulpinii. Sunt foarte mici, de culoare galben-aurie si placut mirositoare (miros de miere). Înfloreste din mai pâna în septembrie. Creste din zona de câmpie pâna în cea montana, în special în fânete si la marginea padurilor.
Compozitie chimica Iridoide, între care asperulozida, monotropeozida, palustrozida; taninuri, cumarine, acizi polyfenol carboxilici; acizi organici, inclusiv acidul citric; enzime, flavonoizi, substante minerale.
Farmacologie S-au demonstrat actiunile antispastice, sedative, diuretic-depurative, laxative si, dupa unele date, si actiunea afrodisiaca.
Recomandari Preparatele din aceasta planta au efecte favorabile asupra circulatiei si a vaselor capilare, au actiune diuretic-depurativa si usor sedativa. Se recomanda în ascite, cistite, guta, reumatism, tulburari minore ale somnului si în impotenta.
Mod de preparare si administrare Infuzie, preparata dintr-o lingura din partile terminale ale plantei recoltate în timpul înfloririi, la o cana cu apa; se beau 1-2 cani pe zi.
Contraindicatii Nu prezinta.