•
Subarbust de cultura cu durata mare de viata, pâna la 30 de ani. Tufa este globuloasa datorita ramificarii bogate de la baza, înalta pâna la 80 cm. Frunzele sunt întregi, liniare, cu vârful ascutit. Flori grupate la 3-8 nivele cu câte 3-7 flori fiecare nivel. Culoarea lor este violet cenusie pâna la albastru-violet. Placut mirositoare. Este o specie de origine mediteraneana, la noi numai în culturi si nu poate fi confundata cu alte plante.
Compozitie chimica Florile uscate de Levantica contin 1,5-3% ulei esential, iar cele proaspete 0,5-1%. Uleiul esential este format din 25-55% acetat de linalil, 20-38% linalol, 4-10% cis-beta-ocimen, 2-6% trans-beta-ocimen, 2-6% l-terpinen-4-ol, 0,2-0,5% camfor, 0,2-0,8% alfa-terpineol si 0,1 -0,5% limonen. Continutul în taninuri este destul de ridicat (5-10%). Mai contin cumarine, flavonoide, fitosteroli, triterpene, borneol, o substanta amara, saruri minerale.
Farmacologie Atât extractele apoase cât si, în special, uleiul esential au actiune sedativa si antiflatulenta. Cercetarile clinice moderne care au investigat efectele neurofizice ale uleiului esential de Levantica au ajuns la concluzia ca, pe lânga efectele sedative, el are si actiune coleretic-colagoga.
Recomandari Utilizarea interna a florilor de Levantica este aprobata, de toate comisiile de specialitate, în insomnie si în iritatiile de natura nervoasa stomacala, în sindromul Roehmheld, în meteorism si în disconfort intestinal. Extern, în fitobalneologie, în tulburarile circulatorii functionale (20-100 g flori la 20 l apa de baie).
Mod de preparare si administrare Infuzie din 1-2 lingurite flori la o cana cu apa; se beau 2-3 cani pe zi. Uleiul esential se administreaza în cantitate de 1-4 picaturi la o lingurita cu zahar. Intra în compozitia unor ceaiuri medicinale, produse farmaceutice de uz intern (corectiv de gust) sau extern în fitobalneologie si se utilizeaza mult în parfumerie.
Contraindicatii Nu prezinta.