•
Arbore comun, cu lujeri spinosi, înalt pâna la 30 m, cu coroana mare, luminoasa, rara. Frunzele sunt imparipenat compuse. Florile sunt asezate sub forma de ciorchini care atârna în jos, lungi de 10-20 cm, cu 20-40 flori de culoare alba. Creste si este cultivat în special în zona de câmpie, la sate, pe marginea drumurilor sau în liziere de protectie. Pe lânga rolul de fixator al terenurilor nisipoase, Salcâmul este si specie nectarifera si medicinala.
Compozitie chimica Florile contin cantitati mici de robinina, acaciina - un glicozid de natura flavonica, ulei esential etc. Scoarta contine o toxalbumina (robina si fazina), glicozidul silingina si taninuri de natura pirocatechinica.
Farmacologie Extractele apoase din flori, având reactie slab alcalina, tamponeaza aciditatea stomacala în exces. Utilizarea scoartei, folosita empiric în hiperaciditatea gastrica, în ulcerul gastric si duodenal si ca purgativ, nu are pâna în prezent suficienta fundamentare stiintifica. Robina, care se afla în cantitati mai mari în scoarta decât în flori, este toxica.
Recomandari Datorita continutului redus de robina si acaciina - un glicozid de natura flavonoidica si a uleiului volatil, florile se recomanda ca neutralizant al aciditatii gastrice indicate si în unele ceaiuri medicinale pentru calmarea tusei.
Mod de preparare si administrare Se utilizeaza numai florile uscate, fara axul inflorescentei, sub forma de infuzie, o lingura la o cana cu apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Contraindicatii Din cauza continutului ridicat în robina, utilizarea empirica a scoartei trebuie evitata, deoarece aceasta substanta este toxica.