•
Specie erbacee perena, cu tulpina dreapta, neramificata, de 25-150 cm, cu rizom vertical scurt, cu stoloni si numeroase radacini adventive. Frunzele sunt imparipenat compuse, lungi de 5-25 cm, cu 5-11 perechi de lacinii lanceolate. Florile, înghesuite la partea superioara a tulpinii, sunt mici, de 4-5 mm, de culoare rosie-liliachie, placut mirositoare. În schimb, radacinile si rizomii, în special dupa uscare, au un miros dezagreabil, caracteristic. Creste în flora spontana, în zonele umbroase, pe marginea apelor, în lunci si zavoaie din regiunile de deal si munte. Se cultiva intens.
Compozitie chimica Rizomii si radacinile de Valeriana contin 0,5-2% ulei esential format în special din sesquiterpene: acizi valerenici, valerianone, esteri ai borneolului; în particular, sunt prezenti: acetatul de bornil, izovalerianatul de bornil, acidul valerenic, acidul hidroxivalerenic, acidul acetoxivalerenic, valerianalul si valerianona. Mai contin tanin, lignane, mici cantitati de flavonoizi, triterpene, urme de alcaloizi si valepotriati (monoterpene biciclice), fenoli, cetone, oxilactone, acid cafeic si clorogenic, valeride (heterozide), lipaza, oxidaza, zaharoza, glucoza, saruri minerale etc.
Farmacologie În prezent, atentia farmacologilor se îndreapta spre acizii valerianici, astazi fiind considerati principalii responsabili ai efectelor sedative ale preparatelor pe baza de Valeriana. Prin analogie cu alte medicamente sedative si hipnotice sta ipoteza ca acizii valerianici pot actiona marind activitatea acidului gama-aminobutiric, un neurotransmitator care inhiba sistemul nervos central. Actiunea hipnotica si asupra mecanismului de inducere a somnului a fost demonstrata prin numeroase studii clinice. Asupra musculaturii netede gastrointestinale, Valeriana are actiune spasmolitica si miorelaxanta. Alte studii au demonstrat lipsa de toxicitate în doze terapeutice a produselor pe baza de Valeriana. Nu diminueaza nici reflexele, putând fi utilizata si de conducatorii auto.
Recomandari Datorita componentelor din uleiul volatil, în special valepotriatilor respectiv acizilor valerianici, preparatele pe baza de Valeriana sunt recomandate în insomnii, nervozitate, hiperexcitabilitate motorie si senzoriala, în nevroza cardiaca si ca antispastic usor.
Mod de preparare si administrare Sub forma de pulbere de radacina uscata, de 3 ori pe zi câte un vârf de cutit; infuzie, 1 lingurita radacina la o cana cu apa, care se bea de obicei seara la culcare; tinctura preparata din 20 g rizomi si radacini la 100 ml alcool de 60-70â°, prin macerare timp de 8 zile; se iau 15-20 picaturi de 3 ori pe zi, ultima doza seara, la culcare.
Contraindicatii Nu se cunosc, nici efecte secundare, nici restrictii în graviditate si nici interactiune cu alte medicamente.