•
Anghinarea face parte din familia Asteraceae, fiind o planta erbacee, perena, cu frunze mari, spinoase si flori mari de culoare violacee si forma globuloasa. Originara din Etiopia, anghinarea este una din cele mai vechi plante medicinale cunoscute in istoria umanitatii, ea traversand Egiptul Antic pentru a ajunge in Europa de Sud. Grecii si romanii utilizau anghinarea pentru tratarea icterului, dispepsiei si afectiunilor urinare. In medicina traditionala, frunzele de anghinare erau folosite pentru proprietatile coleretice si diuretice.
Mod de administrare Pulberea cu administrare sublinguala - planta se macina fin cu o rasnita electrica. Se ia o lingurita rasa de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. Maceratul la rece - se prepara dintr- o lingura cu planta adaugata la 250 ml de apa, se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. Se administreaza 2-3 cani pe zi, cu 30 de minute inainte de mese. Infuzia - se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250 ml de apa clocotita, se mentine timp de 15 minute la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. Se administreaza 2-3 cani cu infuzie pe zi, cu 30 de minute inainte de mese.
Ingrediente Anghinare (Cynara scolymus) - frunze.
Contribuie la - producerea si eliminarea de bila; - protejarea si regenerarea celulei hepatice; - detoxifierea ficatului; - mentinerea concentratiei normale a colesterolului si grasimilor in sange si la nivelul ficatului; - normalizarea tranzitului intestinal incetinit; - sustinerea diurezei; - mentinerea concentratiei normale a acidului uric din sange; - combaterea starilor de oboseala si surmenaj.
Contraindicatii Intoleranta la anghinare.
Precautii In caz de supradozare pot aparea: greturi, diaree, nefrotoxicitate.