Starea psiho morală ca factor terapeutic

Starea psiho morală ca factor terapeutic

Bolile sau suferințele sunt provocate de stări psiho-morale negative sau în alte cazuri, pe boala sau suferința constituită deja, se grefează o stare de depresie, ce agravează sau împiedică vindecarea.

Așteptarea pe coridoarele policlinicilor, imobilizarea în pat, scăderea puterilor, dependența de medic și medicamente îl transformă pe bolnav într-un fel de prizonier moral și dacă această stare nu este înlăturată, suferă, se macină, căpătând din ce în ce o mai fermă convingere că nu mai are nici o posibilitate de eliberare sau evadare iar toate acestea constituie factori agravanți ai bolii sau suferinței.

În continuare voi descrie stările psiho-morale și modul de înlăturare la o serie de boli sau suferințe, dar, atenție, cu o marjă de probabilitate, deoarece ele nu pot fi introduse în șabloane – manifestările sufletului și spiritului fiind enorm de complexe.

Aerofagia. Este vorba de un exces de voință de viață. În general se manifestă la copii. Remediul este canalizarea acestui surplus vital spre o activitate utilă.

Alcoolismul. Are la bază o apreciere eronată a valorii personale, a celor din jur cât și a vieții în general.

Anemia. Absența energiei vitale dar și a unui scop precis în viață. O activitate utilă celorlalți este benefică.

Anghina pectorală. Poporul spune și uneori are dreptate, că este vorba de o împietrire a inimii. Întradevăr, cardiacul devine egocentrist. Se gândește prea mult la persoana sa. Sănătatea celor din jur devine pentru dânsul un factor agresiv. De aceea autoterapia prin gânduri și fapte bune este de un real folos.

Anorexia. Este teama de noi conflicte (interioare sau exterioare) și un comportament care să excludă eventuala lor producere sau conștientizarea că sunt atât de periculoase, readuce pofta de mâncare.

Artroza. Teama de durere. Suferindul trebuie să știe că durerea acceptată scade din intensitate și că îndreptarea atenției în altă parte aproape o înlătură. El trebuie să învețe să mediteze, așa cum îl voi învăța în capitolul privind spiritul.

Astmul bronsic. Un dezechilibru între inspirație și expirație; respectiv între a avea și a da, între a fi acceptat și a accepta, între a fi iubit și a iubi. Restabilirea acestui echilibru cu o pondere pe a da, a accepta pe alții, a iubi, favorizeaza vindecarea.

Arteroscleroza. Inflexibilitatea față de problemele vieții conduce la refugiul în neștiință. Soluția ar fi un efort de înțelegere a acestora, cu abandonarea subiectivismului sau cu acceptarea situației așa cum se prezintă, după caz.

Ciroza hepatică. Un acut conflict între ceea ce vrea și ceea ce poate sau este lăsat să facă. A limita vrerea la o justă autoapreciere și autoacceptare, favorizează vindecarea.

Colita. S-ar părea că este vorba de o suprapunere îndelungată și inconștient neacceptată a unei alte voințe (părinți, soț, șef) și remediul ar fi formarea unui Eu superior.

Constipația cronică. Cel în cauză se agață de ceva, nu vrea să cedeze ceva și de aceea conștientizarea situației aduce vindecarea.

Depresia. Se datorează necomunicării corecte a gândurilor, dorințelor și faptelor din teamă, pudoare. Confesiunea și realizarea Eului superior ar fi de un real folos.

Diabet. Suferindul este lipsit de “dulceața vieții” trăind plat, aproape voit și invidiind pe ceilalți, fără să știe sau să vrea să descopere “dulceața” și în afara alimentelor.

Epilepsia. Fuga de energii agresive, necunoscute și neacceptate, care implică o răbdătoare conștientizare. Bolnavul trebuie să fie convins că nu există sau cel puțin nu sunt atât de periculoase cât i se par.

Gastrita. O autodevorare psiho-morală – trebuie să ne acceptăm așa cum suntem sau să devenim așa cum credem că suntem.

Hemoroizi. Se pare că bolnavul are o serie de probleme de care nu poate sau nu vrea să se debaraseze. Rezolvarea lor favorizează vindecarea.

Hepatita. Vezi la ciroză hepatică – dar nu atât de acut.

Hipertensiunea arterială. O reținere de punere în practică a gândurilor și emoțiilor. Ori renunțăm la ele, ori le concretizăm, bineînțeles după ce am calculat riscurile fiecărei alternative.

Insomnia. Somnul este o mică moarte. Teama de moarte sau alte agresiuni îl respinge. Trăirea fiecărei clipe în conștiința că orice demers al nostru este protejat de spirit înlătură această stare.

Migrena. Are la bază un conflict între instinct și conștiință. De multe ori este sexual. Un mai mare efort pentru realizarea unui Eu superior aduce vindecarea.

Neuroastenia. Un conflict între suflet și spirit în detrimentul ultimului. Renunțarea la o serie de determinări sufletești în favoarea celor spirituale, favorizează vindecarea.

Obezitatea. Teama de anumite evenimente, previzibile sau declanșate, dublată de tendința de conservare a corpului fizic, volumul exagerat de alimente ingerate, ce dă senzația de protecție, de invulnerabilitate, pe considerentul că pe cât ești mai mare pe atâta ești mai rezistent. Mai întâi se vor analiza lucid aceste evenimente pentru a se ajunge la concluzia că nu sunt chiar atât de periculoase și apoi – regim de slăbire.

Prostatită. Uneori are la bază abaterea de la țelul de viață cândva propus. Reevaluarea și reconsiderarea acestuia este benefică.

Scleroza multiplă. Inflexibilitate negativă a sufletului și spiritului față de o serie de probleme în care cel în cauză își impune rigid punctul de vedere, cu o ambiție ieșită din comun. O justă și lucidă evaluare a acestore vor favoriza ameliorarea suferinței.

Tuberculoza. Pe boală se grefează o puternică dorință de a trăi cât mai din plin toate plăcerile vieții, fapt ce duce la excese cu urmări negative. Dorința de plăceri trebuie transformată în una de vindecare.

Ulcer. Vezi gastrita – dar la ulcer starea este mult mai acută

“Energia care vindecă” – Viorel Olivian Pașcanu