DUVADILAN® , comprimate

Indicatii: Boli vasculare periferice (de ex. boala si sindromul Raynaud). Amenintare de nastere prematura sau imatura.

Prezentare farmaceutica: Comprimate a 20 mg isoxsuprina; cutii cu 50 comprimate. Fiole a 2 ml solutie injectibila, continand 10 mg isoxsuprina; cutii cu 5 fiole.

Actiune terapeutica : Isoxsuprina este un beta2-simpatomimetic cu activitate alfa-adrenolitica. In studiile farmacologice, isoxsuprina s-a dovedit a produce vasodilatatie si de accea poate fi de valoare in tratamentul bolilor vasculare in care componenta spastica este importanta. Isoxsuprina relaxeaza uterul si inhiba nasterea spontana si pe cea indusa de oxitocina. Reduce atat frecventa, cat si intensitatea contractiilor uterine.

Dozare si mod de administrare: Boli vasculare periferice: tratament oral: 20 mg, de 3-4 ori pe zi; tratament injectabil: 1 fiola (10 mg isoxsuprina) i.m., de 3 ori pe zi. Daca greutatea corporala este mai mica de 60 kg, se recomanda inceperea tratamentului injectabil cu 5 mg si cresterea dozei in functie de tensiunea arteriala.

Amenintare de nastere imatura: perfuzie i.v.: se administreaza tratamentul perfuzabil cat mai repede dupa inceperea contractiilor. Se incepe cu 0,05 mg/min si se creste doza cu 0,05 mg la fiecare 10 minute, pana la obtinerea controlului. Ajustarea debitului perfuziei se face in functie de rezultate si de aparitia efectelor adverse, ca de exemplu scaderea importanta a tensiunii arteriale. De obicei doza eficace este intre 0,2 si 0,5 mg/min. Dupa ce nasterea a fost oprita, este de preferat ca perfuzia sa continue inca 12-48 de ore. Isoxsuprina trebuie administrata intr-o solutie izotona de glucoza. Injectarea i.m.: daca nu este posibila perfuzia, tratamentul trebuie inceput prin injectarea i.m. a 10 mg isoxsuprina. Daca doza initiala de 10 mg nu a avut efect si nu sunt alte efecte adverse semnificative, injectia i.m. se poate repeta la fiecare 1-2 ore. Dozajul va fi ales in functie de rezultate si/sau aparitia efectelor adverse.

Tratament oral: dupa tratamentul initial parenteral se administreaza o doza de intretinere sub forma de comprimate. Dozajul uzual pentru tratamentul oral este de 60-80 mg in 24 de ore, divizat in 3 sau 4 doze. O doza mai mare sau la intervale mai scurte poate fi uneori necesara. De asemenea, doza orala trebuie stabilita in functie de obtinerea efectelor dorite si/sau reactiile adverse aparute. Tratamentul oral trebuie continuat pana cand amenintarea de nastere prematura/imatura nu mai este prezenta. Daca simptomele reapar, atunci tratamentul trebuie reinceput.

Reactii adverse: Administrarea parenterala de isoxsuprina poate duce la o crestere a frecventei pulsului si palpitatii. Tahicardia posibila din timpul administrarii i.v. de isoxsuprina diminueaza in cateva minute dupa oprirea perfuziei. Pana la ce nivel este tolerata tahicardia, aceasta necesita o evaluare, desi o frecventa cardiaca de peste 135 batai pe minut trebuie in mod normal prevenita. Ameteala, durerea toracica si hipotensiunea pot aparea si din cauza nivelelor de potasiu , lactat si bicarbonat. Edemul pulmonar al mamei poate aparea in cazuri izolate, cand beta-mimeticele sau corticosteroizii sunt administrate concomitent. La fat pot aparea tahicardie si cresterea glucozei serice. Senzatie de caldura, transpiratii, tremor, greata, varsaturi si rash pot, de asemenea sa apara.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la isoxsuprina. Pentru tratamentul oral: hemoragie cerebrala recenta. Pentru tratamentul parenteral: hemoragie cerebrala recenta, pierdere importanta de sange pe cale vaginala, orice situatie in care prelungirea sarcinii presupune riscuri pentru mama sau fat, boli cardiace, dezlipire de placenta.

Interactiuni cu alte medicamente: Utilizarea simultana de beta-blocante poate diminua proprietatile beta-mimetice ale isoxsuprinei. La pacientii care primesc tratament beta-blocant, trebuie schimbata medicatia inainte de inceperea tratamentului i.v. cu isoxsuprina. Interactiunea isoxsuprinei administrata i.v. cu agenti narcotici este teoretic posibila. Asocierea cu ciclopropanul nu este admisa. Asocierea unui beta-simpatomimetic cu atropina duce la tahicardie importanta si hipertensiune sistolica la mama, in cazuri izolate. Administrarea i.v. de isoxsuprina concomitent cu terapia corticosteroida poate creste sansele aparitiei de hiperglicemie, edem pulmonar. Diureticele care scad potasiul si digoxina nu trebuie administrate in caz de scadere a nivelului de potasiu in timpul administrarii i.v. de isoxsuprina.
Producator: Solvay Pharmaceuticals