REGENON , capsule

Indicatii: Terapie de intretinere a pacientilor cu obezitate si cu un indice al masei corporale de cel putin 30 kg/m2,, care nu au obtinut rezultate numai cu un regim corespunzator pentru reducerea greutatii. Indexul masei corporale (Body Mass Index = BMI sau IMC) = greutatea corporala (kg)s/inaltimea (m)2.



Nota: Actiunea de reducere a greutatii s-a dovedit a fi de scurta durata in absenta unei diete adecvate ulterioare. Nu exista inca suficiente date care sa indice o modificare a morbiditatii sau a mortalitatii.

Substanta activa: Clorhidrat de amfepramona.

Compozitie: O capsula Regenon contine 25 mg de clorhidrat de amfepramona. Alte componente: Acid tartric, parafina (F 69-73 grade Celsius), parafina lichida, stearat de aluminiu, acid glutamic, dioxid de siliciu inalt dispersat, gelatina, glicerol 85%, sorbitol, oxid de fier3+ (E 172), 3-etoxi-4-hidroxibenzaldehida, acid fosforic 85%.

Actiune terapeutica : Anorexigen.

Contraindicatii: Regenon nu va fi administrat in urmatoarele cazuri: hipersensibilitate cunoscuta la unul dintre ingrediente; tahicardie paroxistica; aritmii tahicardice; feocromocitom; hipertiroidism; forme severe de angina pectorala; glaucom cu unghi inchis; hipertensiune pulmonara; hipertensiune arteriala severa; antecedente sau afectiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare; antecedente sau afectiuni psihice incluzand anorexia nervoasa si depresia; tendinta la abuz de medicamente, dependenta de droguri sau alcool ; ateroscleroza avansata; copii sub 12 ani. Este contraindicata asocierea acestei terapii cu orice alt produs anorexigen cu activitate centrala datorita riscului de hipertensiune pulmonara, potential letala.

Regenon va fi administrat cu prudenta deosebita in: afectiuni ale prostatei cu formare de reziduu urinar ; in boli metabolice (de ex. diabetul zaharat); in boli cardiace.

Sarcina si alaptare : Nu se recomanda administrarea de Regenon in aceasta perioada. Inaintea inceperii tratamentului cu Regenon se va exclude posibilitatea existentei unei sarcini. Pe durata tratamentului cu Regenon, se folosesc metode contraceptive adecvate. Studii retrospective efectuate pe 1232 de paciente, carora li s-a administrat amfepramona in perioada de sarcina comparativ cu un lot martor, nu au aratat o influenta negativa asupra sarcinii sau a fetusului. Regenon nu se va prescrie in perioada de alaptare , deoarece substanta activa si metabolitii sai sunt excretati in laptele matern. Consumul neadecvat de amfepramona in perioada de sarcina poate conduce la sindromul de abstinenta la nou-nascuti.

Reactii adverse: Un studiu epidemiologic a aratat ca administrarea de anorexigene este un factor de risc in dezvoltarea hipertensiunii pulmonare si ca este puternic asociata cu un risc crescut pentru aceasta reactie adversa. S-au constatat cazuri de hipertensiune pulmonara la pacientii tratati cu acest produs. Hipertensiunea pulmonara arteriala este o maladie grava si deseori letala. Aparitia sau agravarea dispneei de efort este de obicei primul semn clinic si necesita oprirea tratamentului si investigarea intr-o unitate specializata (vezi "Recomandari"). Sistemul nervos central: Administrarea timp indelungat a acestui produs este asociata cu riscul de rezistenta dobandita, dependenta si sindrom de abstinenta. Reactiile adverse cele mai des intalnite sunt reactiile psihotice sau psihozele, starile depresive, nervozitatea, agitatia, tulburarile de somn si vertij . Ocazional, pot aparea: stare tensionala, iritabilitate, ameteli sau cefalee. In cazuri izolate, s-au semnalat diskinezii, tulburari de vedere, hiperexcitabilitate, anxietate, euforie, disforie, tremor, midriaza , somnolenta sau influentarea starii generale. S-au semnalat crize comitiale. Aparatul cardiovascular: Reactiile cele mai des constatate sunt tahicardia, palpitatiile, hipertensiunea si durerile precordiale. In cazuri izolate s-au semnalat accidente cardiovasculare sau cerebrovasculare, in special accidente vasculare, angina pectorala, infarct miocardic, insuficienta si stop cardiac la pacientii tratati cu produse anorexigene. In cazuri izolate s-au constatat aritmii si modificari EKG. Foarte rar s-a semnalat hipotensiune. Tractul gastrointestinal: Frecvent, s-a observat uscaciunea mucoasei bucale ; ocazional, constipatie sau greata. In cazuri izolate, s-au semnalat diaree , crampe abdominale, gust neplacut sau alte tulburari gastrointestinale. Sistemul endocrin: In cazuri foarte rare, au fost observate impotenta , modificari de libidou, ginecomastie sau tulburari de ciclu. Sistemul hematopoietic: In cazuri izolate, au fost observate depresie medulara, agranulocitoza, leucopenie sau trombocitopenie . Reactii alergice: In cazuri extrem de rare, pot aparea reactii alergice sau pseudoalergice cutanate, cum ar fi: exantem, eritem, urticarie si/sau purpura. In aceste cazuri se va intrerupe imediat tratamentul si se va informa medicul de specialitate. In literatura au fost mentionate diverse cazuri de reactii adverse, ca, ex.: disurie, dispnee, alopecie, mialgie , transpiratie si poliurie. In cazul unei administrari necorespunzatoare de Regenon, exista riscul supradozarii si dezvoltarii fenomenului de dependenta. Administrarea in doze mari si o perioada indelungata poate duce la grave tulburari psihice (halucinatii si psihoze).

Recomandari privind participarea la circulatie sau folosirea unor utilaje de precizie: Chiar si in cazul in care produsul Regenon se administreaza conform indicatiilor medicului, gradul de atentie se poate reduce in suficienta masura ca sa afecteze negativ participarea activa la traficul rutier sau folosirea unor utilaje de precizie. Alcoolul potenteaza efectul medicamentului. Din acest motiv, participarea la traficul rutier, folosirea unor utilaje de precizie sau desfasurarea unor activitati cu grad mare de periculozitate ar trebui evitate cel putin in primele zile de tratament . Decizia va fi luata de medic in functie de reactivitatea individuala si doza administrata.

Interactiuni cu alte medicamente: Actiunea simpatomimetica indirecta a amfepramonei poate fi potentata in mod periculos de administrarea concomitenta a aminelor adrenergice, a antidepresivelor, amantadinei si a inhibitorilor MAO. Acest lucru este valabil pentru inhibitorii MAO, chiar si in primele doua saptamani de la ultima administrare a acestui medicament . Poate fi influentat necesarul de produse antidiabetice (ex.: insulina). Administrarea concomitenta de anestezice poate da nastere la aritmii. Este redus efectul medicamentelor antihipertensive, in special cele de tip guanetidina, respectiv alfa-metildopa. Actiunea de stimulare la nivel central, ca si efectul de inhibare a apetitului sunt inlaturate total sau partial de administrarea concomitenta de neuroleptice, ca fenotiazine si butirofenone. Nu sunt excluse o potentare a actiunii produsului, ca si o supradozare datorita administrarii concomitente a dozelor mari de cofeina.

Recomandari: Au fost mentionate cazuri grave de hipertensiune pulmonara, adeseori letale, la pacientii carora li s-au administrat anorexigene de acest tip. Un studiu epidemiologic a aratat ca administrarea de anorexigene reprezinta un factor de risc in dezvoltarea hipertensiunii pulmonare si ca administrarea acestora este puternic asociata cu un factor de risc crescut pentru aceste reactii adverse. Din cauza acestui risc rar dar serios, trebuie sa se tina cont de urmatoarele precautii: este necesara o individualizare atenta a indicatiilor si a duratei tratamentului; durata tratamentului mai mare de 3 luni si IMC de 30 kg/m2 sau mai mare cresc riscul de hipertensiune pulmonara; instalarea sau agravarea dispneei de efort sugereaza posibilitatea aparitiei unei hipertensiuni pulmonare. In acest caz tratamentul trebuie imediat oprit si pacientul trimis la o unitate specializata pentru investigatii.

Precautii in administrare: In cazul unei administrari de lunga durata exista riscul aparitiei supradozarii si dezvoltarii fenomenului de dependenta; in cazuri rare poate duce la grave tulburari psihice. Intreruperea brusca a tratamentului cu amfepramona dupa administrarea timp indelungat a unei doze mari poate avea drept consecinte astenia psihica extrema si stari depresive; au fost descrise modificari ale traseului EEG in somn. Intoxicatiile cronice cu anorexigene se manifesta prin dermatoze severe, insomnie marcata, iritabilitate, hiperactivitate si tulburari de personalitate. Cea mai severa manifestare a intoxicatiei cronice este psihoza, adesea nediferentiabila clinic de schizofrenie . In cazul in care actiunea amfepramonei este redusa, doza prescrisa nu va fi marita in scopul obtinerii unui efect crescut. Se recomanda intreruperea tratamentului. Ocazional, s-au semnalat cazuri de accidente cardiace sau cerebrovasculare, adeseori ca urmare a scaderii bruste in greutate. Se vor lua masuri speciale in vederea asigurarii unei scaderi gradate in greutate si controale regulate la pacientii obezi care prezinta predispozitie pentru maladiile vasculare. Acest produs nu va fi prescris pacientilor care sunt suferinzi sau au prezentat in antecedente boli cardiovasculare, respectiv cerebrovasculare. Acest produs trebuie sa fie folosit cu multa prudenta in cazul pacientilor epileptici. Studiile sugereaza ca amfepramona poate induce accesele in epilepsii. De aceea, pacientii epileptici care primesc Regenon vor fi urmariti cu multa atentie. In anumite cazuri, poate deveni necesara cresterea lenta a dozei sau intreruperea administrarii.

Incompatibilitati importante: Nu sunt cunoscute incompatibilitati cu alte medicamente.

Indicatii de dozare: La adulti si copii peste 12 ani se administreaza de 3 ori pe zi cate o capsula de Regenon. Doza zilnica sa nu depaseasca 3 capsule Regenon pe zi. Ultima administrare sa se faca cu cel putin 4 ore inainte de culcare.

Mod si durata de administrare: Regenon se administreaza nemestecate, cu putin lichid, inaintea meselor principale. In timpul tratamentului este recomandat ca pacientul sa se afle sub supravegherea unui medic cu experienta in tratarea obezitatii. Inainte de a se prescrie acest produs se vor elimina cauzele secundare organice ale obezitatii. Controlul obezitatii nu poate fi facut decat in cazul unei aprecieri globale care trebuie sa includa dieta, metodele medicale si psihoterapeutice. Nu se recomanda administrarea produsului seara deoarece provoaca nervozitate si insomnie. Durata administrarii: Durata tratamentului este de 4 - 6 saptamani si nu va depasi trei luni. In cazul in care dupa 3-4 saptamani nu s-a constatat o scadere in greutate, tratamentul trebuie intrerupt. La un tratament de peste 4 saptamani trebuie luat in considerare raportul beneficii/posibile riscuri. Chiar daca se constata o scadere in greutate, Regenon nu se va administra pe o perioada mai mare de 12 saptamani.

Supradozare: Simptomele supradozarii: In cazul unei supradozari, exista pericolul oscilatiilor tensionale, aritmiilor si al reactilor psihice acute. O supradozare acuta se manifesta prin neliniste, tremor, reflexe vii, tahipnee, obnubilare, iritabilitate accentuata, halucinatii, stari de angoasa si altele. Hiperexcitabilitatea la nivel central poate conduce la stari de epuizare psihica si depresii. Reactiile ce se pot manifesta la nivelul aparatului cardiovascular sunt: aritmiile, hipertonia si socul cardiocirculator, iar la nivel gastrointestinal: greata, voma, diareea si crampele abdominale. Tratamentul intoxicatiilor: Spalaturi gastrice, laxative saline. Sustinerea functiei respiratorii si circulatorii , 10-20 mg diazepam i. v., eventual o repetare dupa 10 minute. Concomitent se administreza blocanti ai receptorilor alfa, ca tolazolin, trinitrat de glicerol sau isosorbid dinitrat. Nu exista suficienta experienta clinica cu dializa extracorporala sau peritoneala pentru a urma indicatiile unui tratament adecvat. Este necesar un control regulat al tensiunii arteriale, EKG, functiei renale si electrolitilor sanguini ca si consultatii psihiatrice. Pacientilor trebuie sa li se asigure scaderea temperaturii corporale si un repaus psihic si fizic.

Farmacologie : Amfepramona este un simpatomimetic cu actiune indirecta si apartine grupei de anorexigene. Substantele din aceasta grupa actioneaza, pe de o parte, prin inhibarea centrului foamei. Exista si alte efecte asupra sistemului nervos central si metabolismului legate de actiunea anorexigena. Studiile clinice efectuate au aratat ca pacientii adulti tratati cu amfepramona si care au urmat o dieta au scazut in greutate, in medie mai mult decat cei care au urmat un tratament placebo si dieta. Evaluarea a 17 studii controlate placebo, dublu orb, a aratat ca, in functie de durata tratamentului, dupa administrarea de amfepramona, scaderea medie in greutate este de 4-6% dupa 4 saptamani, de 5 - 7% dupa 8 saptamani si de 7-10% dupa 12 saptamani (raportat la greutatea initiala). Scaderea individuala in greutate poate varia semnificativ de la un pacient la altul. Proprietati farmacologice: Amfepramona este un simpatomimetic cu actiune indirecta, care elibereaza aminele adrenergice din terminatiile nervoase presinaptice. Studiile experimentale efectuate pe animale au aratat ca actiunea de inhibare a apetitului se datoreaza excitarii neuronilor din hipotalamusul lateral. Amfepramona poate excita in acelasi mod si alte puncte de contact adrenergice periferice, ceea ce poate avea ca urmare aparitia reactiilor adverse (hipertensiune, tahipnee, midriaza etc.). Totusi, aceasta actiune este relativ redusa comparativ cu alte simpatomimetice.

Proprietati toxicologice: Toxicitatea acuta: A fost studiata pe specii diferite de animale. Valoarea DL50 dupa administrare orala a fost intre 225 mg/kg (caine), 400 mg/kg (sobolan) si 600 mg/kg (soarece). Toxicitatea cronica: Cercetarile efectuate pe animale din punct de vedere al toxicitatii subacute si cronice desi insuficiente nu au evidentiat modificari patologice datorate administrarii de amfepramona (vezi "Reactii adverse"). Potential mutagen si tumoral: Nu exista informatii asupra potentialului mutagen si nu s-au efectuat studii de durata asupra potentialului tumoral. Embriotoxicitate: Studii asupra reproducerii efectuate pe sobolani cu doze de amfepramona de 9 ori mai mari decat cele administrate la om nu au aratat tulburari ale fertilitatii sau de embriotoxicitate. Nu exista suficienta experienta referitoare la utilizarea amfepramonei in perioada de sarcina si alaptare . Desi embriotoxicitatea pe animale nu se extrapoleaza la om, nu este indicata administrarea amfepramonei in perioada de sarcina si alaptare . Amfepramona si metabolitii ei sunt excretati in laptele maten.

Farmacocinetica: Dupa administrare orala, amfepramona se absoarbe repede si complet. Concentratia plasmatica maxima se obtine dupa 50 de minute de la administrarea orala a unei solutii apoase de 75 mg amfepramona; datorita efectului first-pass puternic, concentratia amfepramonei este de 20,3 ng/ml. Dupa administrarea a 400 mg amfepramona, concentratia plasmatica atinge 200 ng/ml. Eliberarea amfepramonei poate fi intarziata la peste 10 ore prin metode galenice modificate (produse retard). Metabolizare, eliminare: Amfepramona este intens metabolizata prin N-dezalchilare si reducere. Multi dintre metaboliti sunt biologic activi si implicati in efectul terapeutic al amfepramonei. Datorita solubilitatii lipidice diferite a metabolitilor, tabloul plasmatic al acestora este influentat de pH -ul urinar . Amfepramona si metabolitii ei traverseaza bariera hematoencefalica si placenta. Metabolitii principali, derivatii de etilaminopropiofenona (M II) si dietilnorpseudoefedrina (M IV), sunt activi din punct de vedere farmacologic (actiune stimulatoare la nivel central si anorexigena). Prin reducerea gruparilor cetonice, rezulta si alti metaboliti activi. Amfepramona si metabolitii ei se elimina in principal pe cale renala. Intre 75% si 106% din doza se regasesc in decurs de 48 de ore de la administrare ca metaboliti primari.

Conditii de pastrare: Nu este cazul. Valabilitate: Termenul de valabilitate este de 4 ani. Produsul nu se mai utilizeaza dupa expirarea termenului de valabilitate

Forma de prezentare: Ambalaje cu 30 si 60 capsule.

Producator: Temmler - Pharma