VANCOCIN

Indicatii : Vancocin HCl este indicata pentru tratamentul infectiilor grave cu tulpini susceptibile ale stafilococilor meticilino-rezistenti (beta-lactam rezistenti). Este indicat pentru pacientii alergici la penicilina, pentru pacientii care nu pot primi sau nu raspund la alte medicamente,

inclusiv peniciline si cefalosporine, si pentru infectii cauzate de microorganisme sensibile la vancomicina, dar rezistente la alte medicamente antimicrobiene.

Vancocin HCl este indicat pentru terapia initiala în suspiciunea de infectie cu stafilococi meticilino-rezistenti, pâna ce antibiograma va fi disponibila. Vancocin HCl este eficace în tratamentul endocarditei stafilococice. Eficacitatea sa a fost probata si în alte infectii stafilococice: septicemie , infectii osoase, pneumonii si infectii ale pielii si structurilor acesteia. Când infectiile stafilococice sunt localizate si purulente, antibioticele sunt folosite în asociere la tratamentul chirurgical potrivit. Singura sau în asociere cu un aminoglicozid, vancomicina este eficace în endocardita determinata de S. viridans sau S. bovis. Pentru endocarditele cu enterococi (de ex.: E. faecalis), vancomicina este eficace doar în combinatie cu un aminoglicozid. Vancocin HCl este eficace în tratamentul endocarditelor difterice. Vancocin HCl a fost utilizata cu succes în combinatie cu rifampicina si/sau un aminoglicozid în endocardita acuta post-protezare valvulara determinata de S. epidermidis sau difteroizi. Forma parenterala a vancomicinei poate fi administrata oral în tratamentul colitei pseudo-membranoase secundare antibioticoterapiei, cauzata de C. difficile si în enterocolitele stafilococice. Vancomicina clorhidrat nu este eficace în administrare orala pentru alte tipuri de infectii. Nota: Când se face alegerea unui antibiotic pentru profilaxia endocarditei bacteriene, medicul trebuie sa cunoasca recomandarile American Heart Association si American Dental Association în aceasta privinta.

Contraindicatii :
Hipersensibilitatea la vancomicina.

Precautii :
Administrarea în bolus (adica în câteva minute) poate fi asociata cu hipotensiunea exagerata, incluzând socul si rar stopul cardiac. Vancomicina trebuie administrata într-o solutie diluata de-a lungul unei perioade de cel putin 60 de minute, pentru a evita reactiile legate de administrarea prea rapida. Oprirea perfuziei duce la încetarea prompta a acestor reactii. Ototoxicitatea a aparut la pacientii tratati cu vancomicina. Aceasta poate fi trecatoare sau permanenta. A fost raportata la majoritatea pacientilor carora li s-au administrat doze prea mari de vancomicina, care prezentau deja semne de pierdere a auzului sau care primeau si alt agent ototoxic, cum ar fi aminoglicozidele. Alte precautii: Toti pacientii carora li se administreaza vancomicina intravenos trebuie sa faca periodic teste hematologice si renale. Teste seriale ale functiilor auditive sunt de asemenea recomandate. Vancomicina este iritant si extravazarea poate duce la necroza tisulara. Poate sa apara si tromboflebita, chiar daca aceasta poate fi minimalizata prin perfuzarea foarte încet a unor solutii diluate (2,5-5g/l) si prin schimbarea locurilor de injectare. Vancomicina trebuie folosita cu multa grija în cazul pacientilor cu insuficienta renala, din cauza riscului crescut de toxicitate, datorita concentratiilor sanguine prelungite. Dozajul de vancomicina trebuie ajustat pentru pacientii cu insuficienta renala. Dupa terapia orala cu vancomicina, unii pacienti cu boli gastrointestinale inflamatorii, inclusiv colita pseudo-membranoasa produsa de C. difficile, pot sa prezinte o absorbtie sistemica semnificativa a medicamentului. Acesti pacienti pot risca aparitia unor reactii adverse asociate cu administrarea parenterala de vancomicina. Riscul este si mai mare în prezenta insuficientei renale. Sarcina si alaptare : Categoria B1. Nu a fost stabilita siguranta utilizarii acestui produs în timpul sarcinii. Evaluarea rezultatelor obtinute în cazul studiilor pe animale nu a demonstrat ca administrarea acestui medicament ar avea un efect nociv asupra embrionului sau fatului, asupra cursului sarcinii sau dezvoltarii peri - si postnatale. Vancomicina este excretata în laptele uman. Acest medicament trebuie administrat cu multa grija femeilor care alapteaza. Efecte asupra abilitatii de a conduce automobilul si a utiliza alte masini: Vancomicina nu afecteaza abilitatea de conducere sau de utilizare a unor masini.

Reactii adverse :
Efecte legate de modul de administrare a perfuziei: În timpul sau imediat dupa administrarea unei perfuzii rapide cu vancomicina, pacientii pot sa prezinte reactii de tip anafilactic. Pot sa apara înrosirea partii superioare a corpului ("red-neck") sau durerea si spasmul musculaturii pieptului si spatelui. Aceste reactii dispar de obicei în 20 de minute, dar uneori pot persista mai multe ore. Rareori a aparut insuficienta renala, în primul rând manifestata prin nivele crescute ale creatininei serice sau ale concentratiei de uree în sânge, în special la pacientii carora li se administrasera doze mari de vancomicina. Au fost raportate cazuri rare de nefrita interstitiala. Majoritatea au aparut la pacientii carora li se administrau concomitent aminoglicozide sau care aveau disfunctii renale preexistente. Azotemia a fost rezolvata odata cu oprirea tratamentului. Au fost raportate: pierderea auzului, vertij , ameteala si tinitus, asociate cu administrarea intravenoasa de vancomicina. A fost mentionata si neutropenia reversibila, aparuta de obicei la o saptamâna sau mai mult dupa instaurarea terapiei intravenoase sau dupa o doza totala mai mare de 2,5 g. Trombocitopenia a fost raportata rareori. Reactii alergice la vancomicina nu sunt dese si cuprind: soc anafilactic, febra medicamentoasa, eozinofilie, frisoane, eruptii (inclusiv dermatita exfoliativa), sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica si cazuri rare de vasculita. Greata a fost raportata foarte rar.

Compozitie :
Flacoanele contin vancomicina clorhidrat echivalent fie la 500 mg sau la 1 g vancomicina activa. Vancomicina clorhidrat este o masa liofilizata de culoare galben pai. Reconstituita în apa, formeaza o solutie limpede, cu un pH între 2,5 si 4,5.

Administrare :
Administrarea intravenoasa: Sunt recomandate concentratii de pâna la 5 mg/ml. În cazul pacientilor care au restrictie la lichide se poate utiliza o concentratie de pâna la 10 mg/ml, dar aceste concentratii cresc riscul producerii de efecte adverse. Adulti: Fiecare doza trebuie administrata într-un ritm de pâna la 10 mg/min sau timp de 60 de minute, alegând de preferinta varianta care dureaza mai mult. Persoane în vârsta: Vezi tabelul. Copii: Doza obisnuita este de 10 mg/kg per doza, o data la 6 ore. Fiecare doza trebuie administrata timp de cel putin 60 min. Sugari si nou-nascuti: O doza initiala de 15 mg/kg, urmata apoi de 10 mg/kg, la 12 ore, pentru nou-nascutii în prima saptamâna de viata si la 8 ore dupa aceea, pâna la 1 luna. Fiecare doza trebuie administrata timp de 60 min. La acesti pacienti este recomandata monitorizarea nivelelor serice ale vancomicinei. Insuficienta renala: Ajustari ale dozajului trebuie facute în cazul pacientilor cu insuficienta renala. La nou-nascutii prematuri si la persoanele în vârsta sunt necesare reduceri mai mari ale dozelor din cauza functiilor renale reduse. Concentratiile serice ale vancomicinei trebuie monitorizate atent. Dozarea vancomicinei la pacientii cu insuficienta renala: Clearance creatinina(ml/min) Doza de vancomicina(mg/24 ore) 100 1 545 90 1 390 80 1 235 70 1 080 60 925 50 770 40 620 30 465 20 310 10 155 Acest tabel nu este valabil în cazul pacientilor functional anefrici. În cazul acestor pacienti trebuie administrata o doza de încarcare de 15 mg/kg corp, pentru a atinge rapid concentratii serice terapeutice si doza necesara pentru a mentine nivele stabile de 1,9 mg/kg/24 ore. Din moment ce doza individuala de întretinere este cuprinsa între 250 mg pâna la 1g, în cazul pacientilor cu insuficienta renala grava o doza trebuie administrata de preferinta o data la câteva zile si nu zilnic. În anurie sunt recomandate doze de 1 g, o data la 7-10 zile. Administrarea orala: Adulti: Doza obisnuita totala zilnica este de 500 mg pâna la 2 g, divizata în 3-4 doze, timp de 7-10 zile. Copii: Doza obisnuita zilnica este de 40 mg/kg divizat în 3-4 doze timp de 7-10 zile. Doza zilnica totala nu trebuie sa depaseasca 2 g.

Doza : 1g
Ambalaj : Cutie x 1 flac. pulb.
Firma producatoare : ELI LILLY