•
Anghinarea face parte din familia Asteraceae, fiind o planta erbacee, perena, cu frunze mari, spinoase si flori mari de culoare violacee si forma globuloasa. Originara din Etiopia, anghinarea este una din cele mai vechi plante medicinale cunoscute in istoria umanitatii, ea traversand Egiptul Antic pentru a ajunge in Europa de Sud. Grecii si romanii utilizau anghinarea pentru tratarea icterului, dispepsiei si afectiunilor urinare. În medicina traditionala, frunzele de anghinare erau folosite pentru proprietatile coleretice si diuretice.
CONTRIBUIE LA: – producerea si eliminarea de bila – protejarea si regenerarea celulei hepatice – indepartarea compusilor toxici din ficat – mentinerea concentratiei normale a colesterolului si grasimilor in sange si la nivelul ficatului – mentinerea in concentratii normale a acidului uric din sange – eliminarea tendintei de evacuare lenta a scaunului.
MOD DE PREPARARE: Intern: – pulbere: planta se macina fin cu o rasnta electrica. Se ia o lingurta rasa de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba timp de 10 – 15 min., dupa care se inghite cu apa. – macerat la rece: se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250 ml de apa, se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. Se administreaza 2-3 cani pe zi, cu 30min. inainte de mese. – infuzie: se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250 ml de apa clocotita, se mentine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. Se administreaza 2-3 cani cu infuzie pe zi, cu 30 min. inainte de mese.
CONTRAINDICATII: – Litiaza biliara, obstructie biliara, sarcina, alaptare, alergie la anghinare. – În caz de supradozare pot aparea: greturi, diaree, nefrotoxicitate.