Descrierea speciei. Anghinarea, specie vivace, originara din sudul Spaniei, se regaseste la noi numai in cultura. In primul an da nastere la o rozeta de frunze bazilare, iar in al doilea an la o tulpina viguroasa, ramificata la partea superioara, inalta pana la 2 m, acoperita cu numerosi peri albi cenusii. Frunzele sunt mari, de obicei spinoase, adanc divizate, de culoare verde, albicioase pe fata superioara si alb-cenusie pe cea inferioara, acoperite cu numerosi peri. Florile de culoare rosie-violacee sunt dispuse in varful fiecarei ramuri in capitule mari, globuloase, acoperite de solzi grosi carnosi la baza. Infloreste in lunile iulie si august.
Produsul vegetal folosit. In scopuri farmaceutice se utilizeaza numai frunzele, recoltate cand sunt complet dezvoltate, fara insa a fi imbatranite si sunt uscate imediat. nu au miros caracteristic, in schimb au gust puternic amar.
Principii active: cinarina ( acid 1,3-dicafeil-chinic), acid clorogenic, derivati flavonici ( cinarozida si scolimozida ) si un principiu-amar ( cinaropicrina ).
Actiune farmacologica: frunzele de cinara maresc secretia biliara si diureza si scad continutul sangelui in colesterol ( stimuland metabolismul colesterolitic in ficat); au si actiune antidiabetica.
Intrebuintari. Se foloseste sub forma de infuzie 0.5-1%, ca diuretic si coleretic in toate formele de insuficienta hepato si cardio-renala, in nefrite cronice si acute. Se prepara astfel: se ia o lingura de frunze si se introduce intr-un vas cu 500 ml apa clocotita si se lasa in repaus 20-30 minute, iar dupa filtrare se bea o parte dimineata pe stomacul gol, iar restul in cursul zilei cu o jumatate de ora inaintea meselor principale. Sub forma de extract apos deproteinizat intra in compozitia produsului Anghirol (Cinarol).