Descrierea specieiEste o planta erbacee, vivace, stufos-ramificata, inalta de pana la 1 m si placut mirositoare, care creste prin locuri necultivate, prin luminisurile din padurile de stejar si se cultiva ca planta medicinala si melifera. Are o tulpina aeriana patrunghiulara, acoperita cu peri pe care se observa frunzele opuse, petiolate, cu limbul oval, cordat la baza si dintat pe margini.Florile de culoare alb-galbuie, alb sau alb-liliachie sunt scurt pedicelate si reunite in verticile axilare; caliciul este bilabiat, paros, iar corola, mai lunga decat caliciul, are labiu superior bilobat convex, iar cel inferior trilobat, curbat in jos, androceul din 4 stamine arcuite, intreaga planta are gust si miros aromat de lamaie. Infloreste din iunie pana in august.Produsul vegetal folositIn scopuri terapeutice se recolteaza in perioada de inflorire frunzele (Folium Melissae) care se usuca in strat subtire in poduri acoperite cu tabla si bine aerisite. Produsul are miros placut de lamaie care devine mai puternic prin frecarea frunzelor intre degete.Principii active: ulei volatil bogat in citral, acid cafeic si un principiu amar.Actiune farmacologicaFrunzele de roinita datorita uleiului volatil au actiune antispastica si sedativa, iar acidul cafeic, taninurile si principiile amare sunt raspunzatoare de actiunile coleretice, carminative si stomahice ale acestui produs vegetal.IntrebuintariInfuzie 1% se administreaza (circa 200-500 ml ceai pe zi) in special la copii, in tulburarile digestive de dupa mese, in spasme si colici intestinale, in dischinezii biliare si in colite cronice.