Descrierea speciei. Planta erbacee, robusta, vivace, are tulpina dreapta, inalta pana la 1.50 m si este paroasa si puternic ramificata la partea superioara. Frunzele sunt mari, eliptice, dintate pe margini, cele inferioare lung petiolate, cele superioare sesile. In pamant are un rizom cilindric, carnos, acoperit cu radacini groase pana la 203 cm. Florile galbene, dispuse in capitule terminale in varful tulpinei si ramurilor, cele marginale femele fiind ligulate, lungi si inguste, iar cele centrale tubuloase, hermafrodite cu corola cu 5 dinti. Infloreste din iunie pana in septembrie si creste prin fanete umede, pe langa paraie si marginea padurilor.
Produsul vegetal folosit. Se utilizeaza partile subterane (Rhizoma cum radicibus Inular) recoltate toamna tarziu, iar dupa spalare se usuca in strat subtire si cat mai repede posibil, in camere incalzite.
Principii active: inulina, ulei volatil, in constitutia caruia intra trei sescviterpene biciclice: alantolactona (elenina) izoalantolactona si dihidro-izoalantolactona.
Actiune farmacologica: calmant al tusei si modificator al secretiilor bronsice, expectorant, coleretic, colagog, diuretic si antihelmintic.
Intrebuintari. Sub forma de pulbere 2-10 g in 24 de ore sau de decoct 15g% (consumandu-se 1-2 ceaiuri pe zi) ca expectorant si calmant al spasmelor bronsice; ca diuretic, colagog si antihelmintic.