Descrierea speciei. Este un subarbust, totdeauna verde, drept si ramificat, cunoscut si sub numele de anaper, inibahar si jneapan. Are frunze lineare ascutite la varf si grupate cate 3 in verticil la acelasi nivel. Are doua feluri de flori care iau nastere pe ramurile din al doilea an. Florile femele sunt sferice, formate din trei solzi carpelari verticilati, fiecare purtand cate un ovul, iar cele mascule sunt ovoide, galbene, cu numeroase stamine. Fructele, mai corect pseudofructele, sunt globuloase, scurt pedunculate, prezentand la un pol (cel terminal), o adancitura in forma de stea cu trei brate si cu diametru de 6-8 mm); la maturitate au culoare neagra-albastruie, miros aromat, gust dulceag-amar aromatic, caracteristic. Infloreste in mai-iunie. Ienuparul creste izolat sau in palcuri prin padurile stancoase si pasunile pietroase din zonele muntoase.
Produsul vegetal folosit. Fructele mature (Fructus Juniperi sau Baccae Juniperi) recoltate incepand din luna octombrie, se usuca in strat subtire resfirandu-se din cand in cand.
Principii active: ulei volatil, un principiu amar numit iuniperina.
Actiune farmacologica: Fructele de ienupar datorita uleiului volatil au proprietati diuretice, sudorifice si carminative.
Intrebuintari. Infuzia 1--5 g/250 se administreaza in mai multe reprize pe zi in stari reumatismale, in tratamentul edemelor si retentiilor de lichid, mai ales ale ciroticilor si in tratamentul infectiilor urinare.
Fructele luate in cantitati mari irita caile urinare si provoaca hematurii.