Descrierea speciei. Este o planta erbacee, vivace, comuna prin locuri insorite, uscate, pe coline si pe dealuri. In pamant are un rizom, care in fiecare primavara da nastere la o rozeta de frunze bazilare, din mijlocul careia ies doua feluri de tulpini, unele mai scurte sterile, iar altele inalte pana la 1,5 m ramificate, florifere. Frunzele sunt matasoase, acoperite cu peri densi, in general tripenat-sectate in segmente lanceolate, de culoare cenusiu-verzuie pe fata superioara si alb-cenusiu pe cea inferioara. Florile mici, galbene, sunt grupate in capitule globuloase aplecate si reunite in panicule. Pe marginea capatului se afla putine flori tubuloase femele, iar partea centrala este ocupata de numeroase flori hermafrodite cu corola campanulata cu 5 dinti. Infloreste din iulie pana in septembrie.
Produsul vegetal folosit. In scopuri terapeutice se utilizeaza partile aeriene (Herba Absinthii) recoltate in timpul infloririi. Produsul are miros puternic aromat si gust amar.
Principii active: ulei volatil, substante amare si flavonoide.
Actiune farmacologica: datorita principiilor amari si uleiului volatil produsul excita secretiile gastrice, favorizand secretia sucului gastric, mareste pofta de mancare si normalizeaza scaunul. Tot datorita uleiului volatil are actiune vermifuga insa dupa administrarea indelungata in doze mari este emenagog. Intrebuintari: Sub forma de infuzie 1 % (cate o ceasca de ceai cu o jumatate de ora inaintea meselor principale) sau pulbere 2-5 g pe zi (in casete) se administreaza ca stomahic amar in anorexiile convalescentilor si in dispepsii cu constipatii; nu se administreaza femeilor gravide si bolnavilor cu afectiuni nervoase, sau cu afectiuni acute intestinale. Intra in compozitia ceaiului tonic aperitiv.