Descrierea speciei. Cunoscuta si sub numele de catina alba sau catina de rau, aceasta specie este un arbust alburiu, foarte ramificat si spinos, care creste la noi incepand din nidipurile si pietrisurile litorale pana in regiunile muntoase, alcatuind uneori cranguri si tufisuri destul de intinse. Pe ramuri se observa prezenta de numeroase frunze intregi, linear-lanceolate, de culoare verde-cenusie pe fata superioara si albicios-argintie pe cea inferioara. Florile, dioice, sunt de culoare galben-ruginiu, mici si apar inaintea frunzelor; cele mascule, sesile, au 2 sepale si 4 stamine, iar cele femele sunt scurt pediculate si cu 2 sepale. Fructele sunt ovoide sau globuloase, lungi de 5-10mm si late de 4-8mm si grupate mai multe la un loc, de culoare verde la inceput si galben-portocalie la completa lor maturitate.
Produsul vegetal folosit. Se intrebuinteaza numai fructele mature ( Fructus Hippophae ) atat in stare proaspata, cat si uscata; se recolteaza imediat dupa coacerea lor pana la lasarea primului ger; in stare cruda au gust acru-astringent, iar coapte mai placut cu miros de ananas.
Principii active: vitaminele B1, B2, C, PP, carotinoide, acid folic si izoramnetol.
Actiune farmacologica: tonifiant general, datorita complexului vitaminic ce-l contin.
Intrebuintari: Pe drept cuvant denumite polivitamina naturala, fructele de catina la noi nu se folosesc, in schimb in numeroase tari si in special in cele nordice sunt utilizate atat in scoputi terapeutice, ca si preparatele conditionate pe baza de polivitamine, in hipo- si avitaminose, in anemie si convalescenta, cat si in scopuri alimentare sub forma de sucuri, siropuri, marmelada, etc. Se poate utiliza si infuzia 2-3%, folosind 2-3 ceaiuri pe zi. Sucurile, in general, se prepara din fructe proaspete stoarse.