Descrierea speciei. Originara din tinuturile mediteraneene, aceasta planta se gaseste la noi numai in cultura; se folosesc numai partile aeriene atat in scopuri medicinale, cat si alimentare. Este un subarbust stufos, cu tulpini in 4 muchii, de culoare verde rosiatica, lemnoase in partea inferioara, ramificate, inalte pana la 30cm; frunzele, opuse, sunt sesile, mici lineare, cu marginea rasucita, avand fata superioara neteda, lucioasa, iar cea inferioara paroasa. Florile mici pentamere, de culoare violaceu-roza, cu corola bilabiata asemanandu-se cu cele de cimbrisor, sunt dispuse terminal la subtioara frunzelor superioare in inforescente sub forma de spic. Infloreste in lunile de vara.
Produsul vegetal folosit. In scopuri medicinale se utilizeaza partile aeriene nelignificate, recoltate inainte de inflorire completa cand contin cantitatea maxima de ulei volatil si se usuca la umbra.
Principii active: ulei voletil bogat in timol, tanin, acid cafeic, substante flavonoide si triterpinoide si de un principiu amar.
Actiune farmacologica. Datorita uleiului volatil, cimbrul de cultura are actiune calmanta asupra tusei; de asemenea mai poseda si proprietati sialagoge, coleretice, antihelmintice si antiseptice de care, in buna parte, este raspunzator timolul.
Intrebuintari. Infuzie 1-2g%; se administreaza cel mult o cana de ceai (50-200ml) pe zi, in mai multe reprize in tusea convulsiva, spastica si astmatica, in anorexia anemicilor, in dispepsii usoare, cat si in tratamentul enterocolitelor. Extern produsul se foloseste in bai aromatice.
Trebuie atrasa atentia ca tot din cauza uleiului volatil produsul utilizat in cantitati supradozate provoaca tulburari gastrointestinale si excitatii nervoase.