Descrierea speciei. Margaritarul, foarte cunoscut la noi si indragit pentru florile sale in forma de clopotel si placut mirositoare, creste prin locurile umede si umbroase din lunci si din padurile de stejar; adeseori se cultiva ca planta ornamentala. Este o specie erbacee, perena care are in pamant un rizom lung, tarator ramificat, cu numeroase radacini subtiri si din care isi iau nastere din loc in loc tulpinele aeriene, avand doua frunze bazilare, lung petiolate, eliptice, de culoare verde - cu nervatiune paralela. Tulpina florifera nu are frunze si se termina cu un racem unilateral de flori albe, placut mirositoare, in forma de clopotel cu 6 dinti recurbati in afara si cu androceul alcatuit din 6 stamine. Infloreste, in functie de altitudine, din aprilie pana in iunie.
Produsul vegetal folosit. In scopuri farmaceutice se recolteaza in perioada infloririi frunzele pe cat de posibil fara petiol (Folium Convallariae) si se usuca in strat subtire prevenind ingalbenirea lor.
Principii active: heterozide cu actiune cardiotonica: convalotoxozida si convalozida, saponozide-convalarina si convalamarina.
Actiune farmacologica: Prezenta celor doua heterozide si a saponozidelor comunica produsului proprietati cardiotonice cu efecte rapide si de scurta durata; de asemenea are si actiune diuretica.
Intrebuintari: ca tonic-cardiac, recomandat in cazul de intoleranta a digitalei sau in tratamentul digitalic, sub forma de infuzie 6-10/180 (1 lingura de 3-4 ori pe zi). Se utilizeaza numai cu avizul medicului.