Descrierea speciei. Planta anuala sau bianuala foarte raspandita prin locuri cultivate si necultivate care are in pamant o radacina pivotanta, galbuie sau brun-deschisa la exterior, alba la interior. Tulpina, inalta pana la 1m, este rareori ramificata, slab muchiata, acoperita cu peri lungi si lipiciosi avand un miros neplacut patrunzator. Frunzele alterne, sesile sau usor amplexicaule, sunt in general eliptice sau triunghiulare, neregulat penat-lobate, cu lobii unghiulari obtuzi sau ascutiti; sunt moi si vascoase la pipait. Florile sunt hermafrodite, regulate, pentamere, cu caliciu tubulos acoperit de perisori, corola infundibuliforma, usor bilateral-simetrica, de culoare galben murdara, violeta la gat, cu vinisoare care formeaza o retea violacee, iar androceul din 5 stamine, 2 fiind mai scurte. Fructul este o capsula ce se deschide printr-un capacel Infloreste din iunie pana in august.
Produsul vegetal folosit. Se utilizeaza frunzele (Folium Hyoscyami) recoltate in al doilea an de vegetatie la inceputul infloririi, iar in primul an prin luna august, intotdeauna pe vreme uscata. Dupa recoltare este necesar sa se spele mainile cu apa si sapun din cauza toxicitatii frunzelor.
Principii active: alcaloizi: hiosciamina si scopolamina care au activitate predominanta.
Actiune farmacologica: Este aceeasi ca si a frunzelor de matraguna.
Intrebuintari: Uneori se administreaza pulbere de frunze de maselarita: 0.05 -0.10g pentru odata si 0.20-0.50g in 24 de ore (in casete) in tratamentul durerilor legate de nevrite, al nevrozelor si alienatiei mintale si in boala Parkinson, insa numai la recomandarea medicului specialist.
Intra in compozitia tigarilor antiasmatice.