Faina pentru paine in timpul vechilor egipteni era obtinuta cu mari eforturi fizice. Cerealele erau macinate intre doua pietre, una mare sub forma de sa, care era fixa iar cealalta mai mica si cu o gaura prin care se turnau boabele era deplasata inainte si inapoi cu ambele brate de o persoana care statea in genunchi. Evreii au preluat metodele de macinare de la egipteni si tehnica de obtinere a painii dospite, iar painea necrescuta o foloseau ca ofranda divina.
Grecii antici se hraneau la inceput cu turte de orz nefermentate coapte pe pietre incinse iar in zilele de sarbatoare coceau paine din faina de grau cu ulei de masline. Acestia au dezvoltat tehnici de preparare a painii cu secara si orz ajungand sa numeasca si o zeita a secerisului si painii-Demeter. Ei au inventat o rasnita la care piatra superioara cu gaura avea un maner lateral pe care lucratorul il misca inainte si inapoi descriind un mic arc de cerc. Asa macinau cca. 10 kg boabe intr-o ora.
Moara cu piatra rotativa a fost inventata prin sec II i.e.n in zona mediteraneana iar in sec. I en, Mantuitorul Iisus Hristos vorbea de 'o piatra de moara ca aceea invartita de un magar'- Marcu 9:42. Tot in acele timpuri arhitectul roman Vitruviu descria o moara actionata de apa, apoi mai tarziu au aparut morile cu pietre circulare rotite de doi cai, cu capacitati de pana la 200 kg/h.
Tocmai in secolul al XII-lea au aparut morile actionate de vant in Olanda, Belgia, Germania etc. care asigurau faina pentru marile comunitati si burguri dar furnizau si stocuri pentru flotele maritime. Din 1841 s-a produs revolutia tehnologica prin care pietrele sunt inlocuite cu masinarii cu valturi.