CE TREBUIE SĂ ŞTII DESPRE SARCINĂ?
Sarcina reprezintă, pentru mamă, o suprasolicitare la care aceasta se adptează printr-o serie de modificări de natură hormonală şi ale tuturor organelor şi sistemelor. Modificările endocrine în sarcină: a) scade secreţia hipofizară a FSH-ului (hormonul foliculo-stimulant) şi a LH-ului (hormonul luteinizant), rezultând încetarea maturării foliculilor ovarieni; b) creşte, direct proporţional cu vârsta gestaţională, secreţia de PRL (prolactina); c) din ziua a 10-a până în ziua a 80-a de sarcină, creşte, atât în sânge, cât şi în urină, valorile HCG (coriogonadotropina); d) HPL (hormonul lactogen placentar) este evidenţiabil în sângele gravidei, după 3-4 săptămâni; e) estrogenul creşte continuu, până la sfârşitul sarcinii; f) progesteronul (cel mai important gestagen) creşte progresiv în săptămânile 9-32 până la de 100 de ori mai mult decât înaintea sarcinii; g) hormonii androgeni pot fi crescuţi în sarcină, mai ales sub formă de testosteron şi androstendion; h) aldosteronul şi hidrocortizonul sunt crescuţi considerabil. Modificările organelor genitale: i. uterul creşte în volum şi greutate sub influenţa estrogenilor, progesteronului şi HPL-ului; ii. se intensifică vascularizaţia la nivelul întregului tract genital, ceea ce duce la coloraţia violacee a vulvei, vaginului şi colului; iii. secreţia vaginală şi a colului devine abundentă; iv. vaginul devine mai lung, mai larg şi mai elastic; Modificările întregului organism: 1. creşterea în greutate este, în general, de 10-12 kg; 2. bilanţul apei în organism se modifică prin creşterea volumului sangvin, începând cu săptămâna a II-a până în săptămâna 32-34 de sarcină; ulterior, staţionează. 3. creşte necesitatea de fier şi calciu; 4. scade hematocritulşi hemoglobina (datorită diluţiei care are loc în sarcină); scade concentraţia proteinelor (de aceea apar edemele); creşte VSH-ul şi fibrinogenul; 5. creşte nivelul glicemiei; 6. cresc lipidele totale şi trigliceridele; 7. ritmul cardiac creşte cu 20 bătăi/minut; presiunea arterială scade în prima jumătate a sarcinii şi revine la normal (ca înainte de sarcină) în a II-a jumătate; 8. frecvenţa respiratorie creşte cu cca. 10%, volumul respirator creşte cu 40%, iar capacitatea pe minut creşte cu 60%; 9. creşte funcţia renală; 10. tegumentele sunt hiperpigmentate (colorate) mai ales în zona mameloanelor, vulvei, anusului şi liniei albe; 11. lactaţia: la compresia sânilor, în primele 4-5 zile postpartum, se obţine colostru (câteodată apare şi în timpul sarcinii). După a 5-a zi se formează laptele intermediar, iar după ziua a 15-a, laptele propriu-zis. Modificările de ordin psihic: A. pofte anormale şi dorinţe neaşteptate B. femeia este mai capricioasă C. mai apar: creşterea afectivităţii, irascibilitatea, oscilaţii de dispoziţie (euforie, apoi depresie sau invers)refuzul de a stabili noi contacte, iar apoi din nou sociabilitate. INVESTIGAŢII PRECONCEPŢIE: Ideal ar fi ca fiecare femeie să-şi programeze sarcina, astfel încât, în momentul apariţiei ei, femeia să fie aptă, din punct de vedere clinic, de concepţie. Iată ce analize ar trebui efectuate înaintea concepţiei: • determinarea grupei de sânge şi a Rh-ului (bine de cunoscut ar fi şi Rh-ul tatălui, în cazul în care există incompatibilitatea de Rh) • analizele uzuale de sânge (hemograma, hemocultura, markerii inflamaţiei: CRP, VSH) • analizele de urină (sedimentul urinar, urocultura) • examenul citologic al secreţiei vaginale • examen Babeş-Papanicolau • serologia HIV (ambii părinţi) • serologia sifilis (VDRL şi/sau TPHA) • dozarea anticorpilor anti hepatită B şi C, antirubeolă, antimononucleoză (VCA IgG şi IgM), anti Toxoplasma gondi, test citomegalovirus (CMV) • colposcopia şi cultura secreşiei colului uterin • dozări hormonale: FSH, LH, TSH, T3, T4, straiolul, progesteronul, prolactina • alte determinări bacteriene: Listeria monocytogenes, Brucella abortus, Chlamidya trachomatis, Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma pneumoniae, Mzcobaterium tuberculosis.
INVESTIGAŢII ÎN PRIMUL TRIMESTRU DE SARCINĂ: → analizele uzuale de sânge (hemograma, hemocultura, glicemia, markerii inflamaţiei: CRP, VSH) → analizele de urină (sedimentul urinar, urocultura) → teste genetice (măsurarea translucenţei nucale – săptămâna 10-12) → echografie fetală şi triplu test (săptămâna a 16-a) → CVS (biopsia vilozităţilor coriale), în cazul mamelor cu vârsta mai mare de 35 ani la momentul naşterii
INVESTIGAŢII ÎN AL II-LEA TRIMESTRU DE SARCINĂ: ► analizele uzuale de sânge (hemograma, hemocultura, glicemia, markerii inflamaţiei: CRP, VSH) – săptămâna 24-28 ► analizele de urină (sedimentul urinar, urocultura) – săptămâna 24-28 ► echografie pentru morfologia fetală – săptămâna 16-20 ► triplu test ► amniocenteza, pentru mamele cu vârsta mai mare de 35 ani
INVESTIGAŢII ÎN AL III-LEA TRIMESTRU DE SARCINĂ: ■ analizele uzuale de sânge (hemograma, hemocultura, glicemia, markerii inflamaţiei: CRP, VSH) ■ examen de urină (sedimentul urinar, urocultura) ■ echografie pentru evaluarea statusului placentar (placentă jos inserată, placentă praevia) ■ echografie pentru morfologia fetală ■ test de determinare a Streptococului β-hemolitic de grup B ■ serologie HIV, VDRL, Chlamidia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae (la femeile cu risc de a dezvolta aceste infecţii) ■ radiopelvigrafia (de faţă, de profil şi în incidenţa Colcher-Sussman
REGIMUL IGIENICO-DIETETIC AL SARCINII: Respectarea unor măsuri igienico-dietetice constituie măsuri profilactice (de prevenţie) atât pentru femeia gravidă, cât şi pentru făt.
ALIMENTAŢIA: Există zone, pe glob, unde subalimentaţia, carenţele sau foametea (subdezvoltare, populaţie supranumerică, războaie) este o problema majoră. În tările dezvoltatete şi, mai ales, în ţările în curs de dezvoltare, supraalimentaţia este problema esenţială în sarcină. De aceea, medicul trebuie să combată, pe cât posibil, viciile de aport alimentar, deoarece acestea sunt dăunătoare atât femeii însărcinate, cât şi viitorului copil. Aici este vorba de vechiul proverb românesc „Ce e mult strică, iar ce e puţin, nu ajunge.” Alimentaţia, la femeia gravidă, trebuie să fie variată, cu excepţia alimentelor care nu sunt tolerate de organismul gravid. Proteinele sunt indispensabile. Necesarul proteic zilnic este de 1,5 g/kg corp, dintre care jumătate (0,75 g/kg corp) trebuie să fie de origine animală. Atunci când este tolerat, laptele, 1 litru/zi, reprezintă o sursă excelentă de proteine. Când acest aliment nu este tolerat, el poate fin înlocuit cu iaurt. Necesarul lipidic (grăsimile) este scăzut în sarcină. Din contră, necesarul de glucide este crescut, atingând valoarea de 350-400 g/zi. Vitaminele şi mineralele sunt esenţiale. Dintre minerale, fosforul şi calciul sunt utilizate la cote maxime. Acestea pot fi preluate din: lactate (brânzeturi, lapte, iaurt ş.a.), ouă, fructe. Ingestia de comprimate de calciu (calciterapia) este aproape inutilă şi chiar periculoasă uneori, deoarece calciul stimulează contracţia, ceea ce înseamnă, la gravidă, inducerea travaliului. Nevoile de fier sunt şi ele crescute la 30 mg/zi faţa de 10-15 mg/zi. Legumele (în special cele verzi: spanac, brocoli, urzici, sparanghel, mazăre etc), ficatul, ouăle, ciupercile sau carnea sunt surse redutabile de fier. Terapia medicamentoasă cu fier (marţiala) nu se recomandă decât în cazul carenţelor majore – anemia hipocromă. Vitaminele sunt necesare în cantităţi mărite. Administrarea vitaminelor sintetice nu este recomandată, atâta timp cât dieta gravidei este suficient de variată în produse proaspete şi crudităţi. În concluzie, nevoile energetice în gravidie sunt de 2500-3000 calorii/zi. În ultimele luni de sarcină, se recomandă regim desodat, deoarece ionul de sodiu perturbă echilibrul intrecelular şi extracelular la nivelul miofibrelor, adică atrage apa în celulă şi creşte hidremia (de aceea apar edemele atât la nivelul membrelor inferioare, cât şi în restul organismului).
Se INTERZICE consumul de alcool, tutun, droguri sau anumite medicamente, deoarece au efecte teratogene (mutatogene) asupra fătului
TULBURĂRILE DE TRANZIT: Constipaţia, o tulburare frecventă la femeia gravidă în lună mare, datorită compresiei uterine asupra intestinului, trebuie combătută, deoarece ea creşte riscul de infecţie urinară (pielonefrita colibacilară). Evacuarea intestinală regulată este asigurată de administrarea de uleiuri vegetale, alimente bogate în fibre (celulaza) şi probiotice (iaurturi).
IGIENA CORPORALĂ: Toaleta zilncă a cavităţii bucale (cel puţin seara, înainte de culcare) este foarte utilă, dat fiind faptul că tratamentul stomatologic este destul de controversat în timpul sarcinii. De asemenea, este esenţială toaletarea zilnică a zonei perineale, scăzându-se astfel riscul de infecţie urinară şi/sau genitală. Se vor evita zonele foarte aglomerate sau foarte strâmte, ca volum, în vedere evitării riscului de contagiune crescut. Se vor mai evita călătoriile lungi efectuate cu maşina sau cu trenul; se permit călătoriile cu avionul. Raporturile sexuale sunt permise cu o frecvenţă moderată; se recomandă întreruperea lor atunci când gravida prezintă contracţii uterine dureroase, în trimestrul al III-lea de sarcină. Femeia gravidă trebuie să fie foarte atentă la vestimentaţia purtată. Atât hainele, cât şi încălţămintea trebuie să fie confortabile, comode, fără a comprima abdomenul sau fără a perturba echilibrul corporal, dat fiind faptul că în perioada de graviditate centrul de greutate al femeii se modifica, cu accentuarea lordozei lombare (încălţăminte fără toc sau cu toc mic). Mersul pe jos este un exerciţiu fizic excelent care va ajuta gravida să nu ia foarte mult în greutate. Exerciţiile fizice speciale, axate pe mişcările respiratorii, fac parte din pregătirea psiho-profilactică a naşterii. În perioada de lehuzie, exerciţiile fizice sunt indispensabile pentru refacerea tonusului musculaturii abdominale şi perineale, dar şi pentru diminuarea ricului de tromboflebită. În plus, aceste exerciţii vor ajuta proaspăta mămică să piardă kilogramele în plus, acumulate în timpul sarcinii, într-un mod lent, sănătos şi pentru ea, şi pentru copil (nealterând secreţia lactată – cât timp eforturile fizice nu sunt foarte intense). Dr. Ana – Maria Rizea