Vaccinarea copiilor in Romania

Vaccinarea reprezintă, într-o societate modernă, metoda cea mai valoroasă de prevenire a bolilor infecto-contagioase (transmisibile). Ea a contribuit la salvarea a milione de vieţi la nivel global, precum şi la eradicarea anumitor boli, atât la nivel planetar (variola), cât şi la nivel regional (malaria, holera etc în Europa şi America). Vaccinarea este cea mai eficientă, din punctul de vedere al raportului cost/beneficiu, intervenţie de sănătate publică.
    În România, există un Program Naţional de Imunizare care acoperă o paletă preventivă amplă a afecţiunilor transmisibile. Acest program este finanţat de la bugetul de stat, adică asigură vaccinarea gratuită a tuturor copiilor, începând din prima zi de viaţă şi finalizând în jurul vârstei de 14 ani.
   

CE SUNT VACCINURILE?
    Vacinurile sunt preparate biologice, realizate din microorganisme (virusuri, bacterii) inactivate total sau parţial sau prin inginerie genetică şi care au rolul de a stimula specific imunitatea organismului. Modul de administrare poate fi injectabil (intramuscular, subcutanat, intradermic), oral sau intranazal (pulverizări, instilaţii)
    Vaccinurile, în funcţie de importanţa lor, au fost împărţite în 2 categorii: obligatorii şi opţionale. Termenul “obligatoriu” nu reprezintă ad litera “obligatoriu”, ci doar faptul că ele trebuie făcute pentru siguranţa populaţiei. Fiecare părinte are dreptul de a refuza vaccinarea, în urma unei declaraţii pe proprie răspundere, cu asumarea ulterioară a consecinţelor.
   

CLASIFICAREA VACCINURILOR:
I.    După mecanismul de acţiune:
I.1. vaccinuri care acţionează prin activarea mecanismelor imunităţii umorale (producerea activă de anticorpi specifici de către organismul vaccinat). Din această categorie fac parte majoritatea vaccinurilor
I.2. vaccinuri care acţionează prin activarea mecanismelor imunităţii celulare: vaccinul BCG
II.    După conţinutul biologic:
II.1. vaccinuri care conţin microorganisme vii, atenuate
II.2. vaccinuri care conţin microorganisme inactivate
II.3. vaccinuri care conţin componente microbiene purificate, proteice sau polizaharidice conjugate proteic
II.4. vaccinuri care conţin proteine recombinate
II.5. vaccinuri care conţin anatoxine
III.    După specia ţintă:
III.1. vaccinuri de uz uman
III.2 vaccinuri de uz veterinar
 

   VACCINURILE CU OBLIGATIVITATE GENERALĂ:
1.    VACCINAREA BCG (Vaccinul Calmette-Guerin) – pentru profilaxia primară a tuberculozei cu Mycobacterium bovis viu, atenuat. Eficienţa vaccinului este controversată. Rata de protecţie, în diferite ţări, variază între 0 şi 80%, în funcţie de prevalenţa bolii şi de eficacitatea vaccinării. În unele ţări, precum SUA, nu se foloseşte vaccinarea bcg de rutină, datorită scăderii numărului cazurilor de TBC coroborat cu reacţiile adverse, care pot fi grave.
2.    VACCINAREA DTP (Vaccinul diftero-tetano-oertusis, adică anti difterie, antitetanos şi antituse convulsivă) – este obligatoriu la vârstele de 2, 4, 6 luni, cu rapelul 1 la vârsta de 12 luni şi al II-lea rapel între 30 şi 36 de luni. Seroconversia este maximă după minim 3 doze vaccinale, iar riscul de îmbolnăvire scade cu 96-97% între 1 şi 4 ani.
3.    VACCINAREA dT (Vaccin diftero-tetanic) – se administrează fie ca doză de rapel la copilul mare, după primovaccinarea cu DTPa în primii ani de viaţă, fie ca primovaccinare la copii mari şi adulţii nevaccinaţi sau cu antecedente incerte de vaccinare.
4.    VACIINAREA VIP/VPO (Vaccin antipoliomielită, injectabil sau oral) – sunt doze ce se efectuează la vârsta de 2, 4 şi 6 luni, cu primul rapel la vârsta de 12 luni şi al II-lea, la vârsta de 9 ani. Cele 3 doze vaccinale oferă o protecţie de 95-100% împotriva celor 3 tulpini ale virusului polio.
5.    VACCINAREA ANTIHEPATITĂ B – În România, infecţia cu virus hepatic B este practic endemică, întâlnindu-se la toate grupele de vârstă. Există studii ce atestă faptul că vaccinul anti-HB, administrat copiilor din mame HBs pozitive are o eficacitate de 65-92%, în funcţie de doză, interval de administrare, tip de vaccin şi/sau starea antigenului matern. Eficacitatea imunizării cu vaccinul combinat cu Imunoglobulină anti-HB (gHB) este mai ridicată decât la vaccinul simplu.
    Eficacitatea vaccinului se păstrează pe o perioadă de 3 până la 12 ani, în ciuda scăderii nivelului anticorpilor. În ţara noastră, vaccinul anti-HB se administrează la 2 ore după naştere, la 2 şi la 6 luni, urmat de un rapel la 9 ani.
6.    VACCINAREA ROR (vacin antirubeolă-oreion-rujeolă) – este foarte eficient în prevenirea celor 3 tipuri de boli. Eşecul de imunizare apare la aproximativ 5% din cazuri, în situaţia în care primovaccinul a fost realizat după vârsta de 15 luni.
   

VACCINURILE CU OBLIGATIVITATE SELECTIVĂ:
I.    vaccinuri efectuate în condiţii epidemiologie particulare – acolo unde există risc de epidemie: vaccinare antitifoidică, antidizenterică, antihepatită A.
II.    vaccinuri de necesitate – se efectuează preventiv, postexpunere: antirabic, antitetanos, în urma muşcăturilor de animale.
III.    vaccinuri de interes regional – sunt efectuate persoanelor care călătoresc în zone endemice: vaccinare antiholerică, antipestoasă, antiamarilică etc
IV.    vaccinuri în interes profesional – se efectuează persoanelor care, prin natura meseriei sunt expuse: vaccinare antihepatită B - personalul medical sau cadre didactice, antileptospirotică, antirabică, anticărbunoasă – personalului din zootehnii etc
V.    vaccinuri efectuate la grupele de risc – includ persoanele cu risc crescut pentru forme grave de boală (vârstnicii, bolnavii cronici care riscă să dezvolte, pe un fond imunologic alterat, forme de boală cu potenţial mirtal). Ex. Vaccinul antigripal.
VI.    Vaccinuri efectuate în funcţie de sex – gravidele în luna a VIII-a de sarcină, cu o doză de rapel antidiftero-tetanică; vaccinarea antirubeolică efectuată fetelor la 14 ani.
    VACCINURILE OPŢIONALE:
A.    Vaccinarea anti-Haemofilus influenze de tip b
B.    Vaccinarea antihepatită A
C.    Vaccinareaantigripală
D.    Vaccinarea antipneumococică
E.    Vaccinarea meningococică
F.    Vaccinarea anntivariceloasă
   

    Calendarul de vaccinare, valabil în 2011 şi 2012:

    CONTROVERSE ALE VACCINĂRII:
    Există tot mai multe păreri în lume, între care şi o parte semnificativă din societatea americană, care se opun vaccinării. Unii duc chiar la extrem revolta, refuzând categoric vaccinurile obligatorii pentru copiii lor, susţinând că organismul trebuie să înveţe să lupte singur împotriva bolilor. În lucrarea „The Vaccine Controversy“, de Kurt Link, pornind de la faptul că lista vaccinurilor obligatorii a crescut considerabil faţă de anii ’70-’80 şi efectele asupra sugarilor şi copiilor ultimelor generatii nu pot fi uşor cunoscute, se propagă ideea lui NU imunizării. Un alt argument pe care ei îl oferă este faptul că boli precum oreionul sau varicela sunt tratabile şi dau imunitate per vitae.
    În ceea ce priveşte poli-vaccinarile (efectuarea schemei de vaccinuri obligatorii, plus numeroase alte vaccinuri facultative), unii medici de familie şi pediatri, recomandă părinţilor precauţie, deoarece este nevoie de discernământ între o boală şi o boală pentru care nu există tratament.
   

DE CE SĂ ÎŢI VACCINEZI COPILUL?
1.    este mai uşor să previi decât să tratezi
2.    este mai ieftin să previi decât să tratezi
3.    scuteşti atât copilul, cât şi întreaga familie de disconfortul generat de boala copilului
4.    boli grave, precum poliomielita sau variola, au fost eradicate
5.    există studii ample, efectuate pe un număr foarte mare de pacienţi şi pe perioade lungi de timp, care atestă eficacitatea preparatului
6.    studiile împotriva vaccinurilor pornesc de la competiţia dintre companiile farmaceutice care le produc.


Dr. Ana – Maria Rizea