Planta noni este verde, un soi de tufiș care crește de la 3 la 6 metri, cu fructe galbene si mari, care nu au gust sau miros placut. Din noni se folosesc toate părțile: rădăcini, tulpini, frunze, flori și fructele. Fitochimicalele prezente în noni sunt acidul octoanoic, rutina, acidul ursolic, acidul caproic, terpenoide etc.
Proprietățile medicinale ale noni.
Proprietățile medicinale ale plantei noni se pare că se întind până la beneficii asupra răcelilor, cancerului, diabetului, astmului, hipertensiunii, durerii, infecțiilor pielii, presiunii ridicate a sângelui, depresiei mentale, aterosclerozei și artritei. Noni conține compuți antibacterieni prezenți în fructe (acubină, alizarină) și rădăcini (antrainone). Noni conține scopoletină care inhibă creșterea bacteriei Escherichia Coli, responsabilă de infecțiile intestinale, cât și a Heliobacter pylori, care provoaca ulcere.
Damnacantalul prezent în rădăcini dezvoltă activitate antitumori.
Proprietățile medicinale ale plantei noni au fost descoperite acum mai mult de 2000 de ani, de polinezieni, care au importat fructul din Asia de Sud-Est. Astazi, fructele noni se mănâncă în multe părți ale lumii, mai ales în Insulele Pacifice, Asia și Australia. Aceia care au descoperit că își revin din anumite boli după ce mănâncă fructe noni numite ”fructele lui Dumnezeu”. In 2003, sucul de noni a fost apreciat de Comisia Europeană drept un produs nou și sigur, comercializat în UE.
Nutrienți.
Informațiile nutriționale țin de pudra fructelor și de sucul pur. Fructul noni are un nivel excelent de carbohidrați și fibre dietetice, oferind 55% și respectiv 100% din DZR, pentru 100 grame. De asemenea, există vitamina C în proporții foarte bune, niacină (Vitamina B3), fier și potasiu, vitamina A, calciu, sodiu în cantități moderate. Deși cel mai important nutrient al plantei noni este conținutul ridicat de vitamina C, acest nivel este pe jumatate cel oferit de portocală.
Aplicații medicinale.
Fructul noni este consumat pentru astm, dizenterie; alte părți ale plantei se folosesc ca tonice pentru febră, pentru probleme ale ochilor, ale pielii, pentru gungii și gât, constipație, dureri de stomac, probleme de respirație. În Malaesia, frunzele încălzite se pun pe piept pentru a ușura tusea și greața. În Indonezia, se mai folosește extern fructul amestecat cu sare, plicat pe oasele rupte. În Hawaii, fructele curățate se aplică pe infecții externe. Frunzele verzi sau rădăcinile se foloseau pentru a trata simptomele menstruale și infecțiile urinare.
Sucul de noni.
Sucul de noni a fost atent studiat de multe universități sau cercetători. S-a arătat că acest suc poate scădea nivelul de colesterol din sânge, acest rezultat fiind criticat dur. St studiile făcute pe animale arata ca noni reduce creșterea vaselor capilare care hrănesc celulele canceroase și le degenerează pe cele care există deja.
Fructele de noni sunt o sursă de vitamine, minerale și antioxidanți. Sucul de noni este mai ales bogat in potasiu și de aceea, trebuie administrat cu atenție la persoanele cu boli de rinichi cronice, cât și la cele cu un nivel ridicat de potasiu în organism.